In urma cu 5 ani am vazut locul acesta intr-o meditatie.Nu m-am putut opri din plans cateva ore. Nu stiam unde este, nici macar daca exista. Intr-o zi , acum cativa ani, am primit pe mail o poza cu acest loc . Mi s-a parut prea departe ca sa imi pun problema sa ajung acolo (uf, mintea!!), dar imaginea acestui templu imi revenea periodic. Nici cand am inceput sa calatoresc nu l-am pus pe lista pentru ca am invatat sa las locurile sa vina spre mine (am invatat de la inceput lectia, cand am incercat sa fac asta s-au incurcat avioane, hoteluri, banii de excursie..). Si a venit timpul sa ajung si aici. Cand l-am zarit ivindu-se din desisul junglei mi s-a taiat respiratia.Am stat acolo mai mult de jumatate de ora,fara sa fiu constienta de spatiu si timp. Intr-un loc plin de turisti, duminica ,cand foarte multi localnici erau cu familia la picnic, nu a venit nimeni sa ma deranjeze. Pana si ghidul a disparut si m-a lasat in liniste (de fapt dupa acest moment ne-am imprietenit si mi-a povestit despre bunicul lui saman si despre ce l-a invatat acesta).Chiar daca mintea mea nu planificase aceasta excursie,inima si-a dorit intotdeauna sa ajunga acolo.