De mici suntem invatati ca trebuie sa ne straduim sa facem totul cat mai bine.”Sa nu gresim!” . Greselile se pedepsesc, greselile te fac de ras in fata celorlalti, greselile dovedesc ca”nu s-a prins nimic de tine”, ca baiatul vecinului e mai istet,ca verisoara e mai cuminte… Si asta desi intelepciunea populara ne spune ca “omul din greseli invata”, “nu inveti pana nu dai cu capul de pragul de sus” “cine nu munceste nu greseste”.
Si copiilor li se spun toate acestea in acelasi timp!
Si copiilor li se spun toate acestea in acelasi timp!
Incercati in calitate de adulti sa integrati toate informatiile acestea! Ce sa inteleaga cei mici? Copilul vecinului e mai istet dar nici nu invata nimic nou (pentru ca din greseli se invata, nu?). Trebuie sa iau drept greseala ce imi spun ceilalti ca e gresit desi “nu inveti pana nu dai cu capul de pragul de sus”?
Si uite asa te faci ca ii asculti pe cei mari si de abia astepti sa ramai singur “sa dai cu capul de pragul de sus”. Eu asa faceam precis ( inca mai fac si sunt convinsa ca nu sunt singura!) Si iata ce am aflat incapatanandu-ma sa fiu” rebelul de serviciu”: ca nu tot ce spun altii ca e gresit socotesc si eu ca e gresit! Ca eu pot sa ajung la alte concluzii, ca nimeni nu trebuie sa decida pentru altii,ca nu ai cum sa fii fidel unor invataturi extrase din experientele altora. Decat daca esti prea lenes sau lipsit de curaj sa-ti traiesti propriile experiente, propriile greseli, propriile emotii.
Gresala este intotdeauna pedepsita, pusa la colt sau, in cel mai bun caz, iertata.Si totusi gresind invatam cele mai “adevarate” lectii. Acelea pe care nu le vom uita pentru ca sunt adevaruri la care am ajuns singuri, adevarurile noastre pe care le-am experimentat.
Si daca din greseli se invata , daca asa evoluam ,de ce pedepsim greselile? Cum ar fi un om care nu face nici o gresala?
Si uite asa te faci ca ii asculti pe cei mari si de abia astepti sa ramai singur “sa dai cu capul de pragul de sus”. Eu asa faceam precis ( inca mai fac si sunt convinsa ca nu sunt singura!) Si iata ce am aflat incapatanandu-ma sa fiu” rebelul de serviciu”: ca nu tot ce spun altii ca e gresit socotesc si eu ca e gresit! Ca eu pot sa ajung la alte concluzii, ca nimeni nu trebuie sa decida pentru altii,ca nu ai cum sa fii fidel unor invataturi extrase din experientele altora. Decat daca esti prea lenes sau lipsit de curaj sa-ti traiesti propriile experiente, propriile greseli, propriile emotii.
Gresala este intotdeauna pedepsita, pusa la colt sau, in cel mai bun caz, iertata.Si totusi gresind invatam cele mai “adevarate” lectii. Acelea pe care nu le vom uita pentru ca sunt adevaruri la care am ajuns singuri, adevarurile noastre pe care le-am experimentat.
Si daca din greseli se invata , daca asa evoluam ,de ce pedepsim greselile? Cum ar fi un om care nu face nici o gresala?