Tangono-un om care in primele 5 minute in care ne-am cunoscut s-a gandit sa imi faca o bucurie! M-a vazut cum imi lucesc ochii la “zorzoanele” lui si s-a oferit sa mi le imprumute. Un om care locuia intr-o casa cu podeaua de pamant, care plecase de acasa (in alta tara) la 15 ani ca sa munceasca, un om care muncea azi ca sa aiba ce sa manance maine…Si totusi primul lucru la care s-a gandit a fost cum sa imi faca o bucurie si a fost multumit ca m-a vazut zambind!

Am simtit sa dau si eu ceva inapoi si i-am vorbit despre Tango-dansul a carui denumire seamana cu numele lui. Nu stia ca exista un dans cu un asemenea nume si m-a rugat sa ii arat cum e. Si iata-ne cum, pe o plaja in Zanzibar, dupa 10 minute de la prima intalnire eu eram imbracata cu hainele si bijuteriile lui si ne impiedicam amandoi pe plaja incercand sa-i arat cativa pasi de tango in timp ce fredonam “Sa nu uitam nicicand sa iubim trandafirii”(eu nefiind vreo experta in tango iar in cantat nici atat:)). Una din intamplarile care ma face sa lacrimez de emotie de cate ori imi aduc aminte…una din intamplarile simple care ma face sa imi dau seama ca iubesc oamenii!