Abia asteptam sa ajung la Iguazu! In trenuletul care ne ducea  spre cascada inima mi-o luase razna la vederea miilor de roiuri de fluturi. Nu mai vazusem niciodata atatia fluturi la un loc..mii, zeci de mii..galbeni, albastrii,multicolori! Si muuult verde! Copaci , flori, liane, arbusti, iarba…si iarasi fluturi. La un moment dat s-a auzit vuietul cascadei si imi venea sa o iau pe jos, nemultumita de viteza autovehiculului. In final am coborat din trenulet si ne-am indreptat, pe podurile de metal, catre cascada.

 

Vazusem pe youtube filmulete, dar realitatea intrecea orice asteptare! Mi s-a oprit rasuflarea:era cel mai frumos loc pe care il vazusem vreodata! Am auzit de multe ori “nu poti sa te pui cu forta naturii!”. Da, dar cu frumusetea ei nici atat! Stand acolo in bataia stropilor de apa, a razelui soarelui si a vantului am inteles cat de generoasa  cu noi e natura, cat de inconstienti suntem sa credem ca suntem stapanii ei!  Am simtit sa imi cer iertare Pamantului , asa cum nu simtisem nici cand vazusem oceanele pline de deseuri, padurile  defrisate sau delfini morti. Ciudat cum frumusetea si maretia naturii a trezit in mine emotii pe care toate nenorocirile si ranile pamantului nu  reusisera sa o faca!

 

 

 

 

 

Se poate ca citind lucrurile acestea sa vi se para ca exagerez sau ca m-au apucat lozinci ecologiste. Nu eram singura cu lacrimi in ochi acolo….Incercati sa vizionati macar cateva filmulete sau sa priviti fotografii de acolo si imi veti da dreptate.

 

 

 

 

 

Nu stiu daca e datorita frumusetii care iti taie respiratia sau  a emotiilor pe care le asociez cu acest loc ,dar Iguazu ,pentru mine, e cel mai frumos loc pe care l-am vazut si care mi-a schimbat relatia cu Pamantul!

Pe pagina facebook ” Omul pe drum” aveti si albumul