Vreau sa fiu Universul unui barbat!

Am auzit zilele trecute o prietena spunand (suparata rau si cu lacrimi in ochi) “Vreau un barbat pentru care eu sa fiu Universul lui!” Nu e prima data cand aud asa ceva …

Ce inseamna de fapt sa fii Universul cuiva? Acel cineva trebuie sa gasesca acolo tot ce ii trebuie astfel incat sa fie fericit, implinit, sa nu isi mai doresca nimic din alta parte ….sa ii aduca atata implinire,liniste,bucurie incat nici sa nu isi mai puna problema daca exista “alta parte”…adica sa fie Totul! Asta in conditiile in care daca Eu stau cu Mine nu sunt fericita , nu sunt  multumita,ma plictisesc sa stau de vorba cu mine, nu am sanii destul de mari, nu sunt desteapta ca X, slaba ca Y, carismatica ca Z, nu dansez ca …,nu am o cariera ca…, am o gramada de frustrari care dau in clocot cand ti-e lumea mai draga…..Eu nu sunt fericita si multumita  cu mine dar trebuie sa gasesc barbatul destul de dobitoc incat sa fie multumit cu un astfel de Univers! Hm…Dar cine vrea sa stea cu dobitoci?!

peisajUite cum vad eu lucrurile: Universul asta este de fapt gradina ta, interiorul tau! O gradina in care florile sunt acoperite de iarba,copacii pe alocuri uscati,fantana arteziana secata,bancutele nevopsite…Si  stai si plangi ca  nu vine nimeni…. De fapt nici tie nu iti place sa stai aici, asa ca umbli de nebuna pe strazi (cluburi, terase, sala de sport etc) doar ,doar gasesti pe cineva sa iti tina  companie! Si ce sa vezi? Cand te intorci obosita de atatea cautari,singura si trista ..ghici ce? Gradina si mai uscata, paraginita…..ca doar nu are cine sa aiba grija de ea in lipsa ta. Si fugi iar, si iar…si gradina devine o paragina..si odata cu ea te ofilesti si tu…..pentru ca e mult mai usor sa fugi decat sa sufleci manecile si sa treci la treaba.  Si tot nu faci nimic pentru ca e foarte greu sa ai curajul sa faci curat acolo unde ai refuzat sa te uiti pana acum, sa bagi mainile adanc si sa scoti dureri,lacrimi, frustrari, credinte, limitari. Trebuie sa iti asumi sa te uiti in tine, sa  cureti rani, sa dai la o parte mizerii, sa sangerezi poate…

Cateodata ajungi sa faci asta cand nu mai ai incotro..cand ramai atat de singura incat oricum nu mai ai nimic de facut…si ce sa vezi atunci?

gradina

Gradina ta e din zi in zi mai frumoasa,florile scot capul din iarba, apa susura in fantana, pasarelele se aud din copacii inverziti,mirosul de levantica se imprastie pana in strada..Si tu zambesti fericita odihnindu-te pe bancuta. Totul este atat de frumos incat trecatorii se opresc sa se minuneze! Si tot mai multi intra in vorba cu tine, te lauda, iti admira florile , iti cer sfatul … esti asa de fericita!Intr-o zi trece prin fata gradinii tale un barbat care ramane uimit de atata frumusete, i se umezesc ochii de emotii si spune “Doamne, ce mi-as dori sa fie Universul meu!”

Ai fost atat de fericita in ultimul timp ca ai si uitat ca odata, demult (asa pare acum) iti dorisei  ca cineva sa vina si sa  spuna asta. Zambesti si il inviti in Universul tau …. e atata bucurie aici!

Domnilor, nu va culcati pe o ureche! Fiecare are gradina lui si nici o femeie nu va va primi in gradina ei curatata si frumoasa doar pentru ca voi fugiti din a voastra, de care nu vreti sa va ocupati!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *