Foarte multi oameni vin spre cursurile de dezvoltare personala, reiki, shamanism, etc., chiar si la sedinte de terapie “pentru a-i ajuta pe altii”. “Vin ca sa imi ajut sora”, “vin ca sa-i ajut pe cei dragi”, ”vin pentru ca as vrea sa-mi ajut  sotul de care tocmai am divortat “, “vin pentru ca as vrea ca mama sa se impace cu plecarea mea din oras”… Si atunci cand constata ca peste tot li se spune ca trebuie sa lucreze cu ei si sa se ajute pe ei prima data apar tot felul de reactii: de negare, de furie, de respingere, … “eu ma simt foarte bine asa cum sunt, nu vreau sa schimb nimic la mine”. Multi nici nu mai vin …Imi aduc aminte cazul unui coleg de la cursurile de consilier dezvoltare personala care a refuzat pe toata durata cursului sa lucreze orice problema personala spunand ca el si-a rezolvat tot.

E surprinzator cum oamenii sunt dispusi sa faca eforturi pentru a-i ajuta pe ceilalti si nu vor sa faca nimic pentru ei. De fapt fac ceva…ascund, se ascund de ei insisi. Pentru ca ei sunt oameni buni, generosi, care vor sa faca orice pentru a-i ajuta pe altii sa faca ce ei nu vor sa faca pentru ei.

Se ofera sa-i ajute pe altii sa faca curat la ei in casa pentru ca ei au bagat rahatul sub covor si la ei deja miroase …Deci plecam de acasa, incuiem si facem fapte umanitare cu altii. Ii ajutam pe altii sa faca ce nu facem pentru noi. E ca si cum un betiv care nu se tine pe picioare se ofera sa-l ajute pe alt betiv sa ajunga acasa. Maxim e cand se ofera sa-l ajute si sa se lase de bautura! Pentru ca e un om bun, s-a impacat cu el asa cum e, dar ceea ce sustine ca a acceptat la el il deranjeaza acum la altii !

Ne sacrificam pentru ceilalti pentru ca ii iubim! Pe noi nu ne iubim, dar consideram ca avem iubire de impartit in dreapta si stanga. Tin minte o discutie cu o prietena care imi spunea ca mama ei nu se iubeste deloc pe ea, dar ii iubeste pe toti din familie si se sacrifica pentru ei. Si tot din discutia cu ea reiesea cate frustrari acumulase mama ei in ani si cum avea tot felul de izbucniri nervoase. Si nu m-a surprins ca ideea ei despre a avea o familie si a fi mama implica sacrificiu.

 

Eu nu cred in sacrificiu! Cum poti da ceva ce nu ai pentru tine? In popor se spune ca trebuie sa dai din toata inima ca sa fie primit. Eu nu cred in cel ce are o prajitura, o imparte cu altii si apoi inghite in sec gandindu-se ca ar mai fi mancat un pic. Eu cred ca cel mai bine este sa te ocupi sa ai tu frigiderul plin de prajituri si atunci poti imparti fara sa ai cea mai mica urma de regret sau frustrare.

Cred in cei ce dau din prea plinul lor, in cei ce se ocupa de ei prima data, in cei care invata sa se ajute pe ei si apoi se gandesc la altii. Cred ca in cei care dau pentru ca au destul pentru ei, nu in cei care se sacrifica pentru altii!