In ultimul timp indiferent unde ma duc , in fiecare zi aud prietene, colege, cunostinte, care se plang toate de acelasi lucru: copiii nu mai vor la scoala! Sigur, nu imi aduc aminte ca generatia mea sa fi murit de dragul scolii, dar ce aud acum depaseste cu muuult ce se intampla acum 20 de ani. Sau poate eram noi mai rezistenti psihic…pe moment ,pentru ca daca ma gandesc ce descopar impreuna cu clientii in orele de consiliere….

Aud mame care se plang ca cei mici vin acasa si nu stiu cum sa-i linisteasca pentru ca au episoade de plans nervos, lovesc peretii, isi provoaca fratii la bataie, unii spun ca pur si simplu nu se mai duc la scoala si gata!. Cateodata vin acasa si spun ca au facut cum au fost invatati acasa (de exemplu sa-si spuna parerea) si sunt pedepsiti. Tot mai multi parinti ajung cu copii la psiholog. M-am uitat uimita la mamele care povestesc asa ceva si le-am intrebat “De ce nu mergeti sa vorbiti cu profesorii? De ce nu le spuneti ce se intampla?!” Unele mi-au spus ca au facut-o si copii lor au fost” luati la ochi” dupa aceea, deci au facut mai mult rau decat bine.

Dragi profesori,invatatori,

Eu nu am copii, nu aveti pe cine sa va razbunati,asa ca pot sa transmit ceea ce am auzit  de la zeci de mame si copii.

Copii vor sa fie respectati , sa li se vorbeasca frumos, sa nu fie pedepsiti pentru lucruri pe care si profesorii le fac (de exemplu un elev se prinde cand cel de la catedra nu si-a pregatit lectia). Nu inteleg de ce pentru voi faptul ca un baiat alearga in pauza pe hol vi se pare un act de indisciplina. Am auzit si un caz in care mama a fost chemata la scola pentru ca cel mic rade zgomotos pe holuri si ii deranjeaza pe ceilalti…care Doamne fereste, ar putea sa se molipseasca de ras si ar fi un vacarm ! Copii aia s-ar bucura in timp ce profesorii au salarii mici, ceea ar fi nesimtire curata!

Sa va povestesc si de cazul in care o eleva nu si-a facut tema ca toti ceilalti si a indraznit sa fie creativa (muncind mult mai mult de fapt)? “A trebuit sa ai tu idei, nu puteai sa fii ca toti ceilalti?”. Va dati seama cam ce a inteles toata clasa. Asa ca dragi parinti care  platiti copiilor tot felul de cursuri de creativitate….nu faceti decat sa-i zapaciti .

Dragi profesori, nu trebuie sa va razbunati pe un elev care isi spune cu decenta si bun simt parerea doar pentru faptul ca voi sunteti frustrati ca voua nu va iese. Nu trebuie sa –i spuneti unui copil ca este nesimtit doar pentru ca v-a spus ca a gasit pe Internet informatii care contrazic ceea ce ati predat voi , e suficient sa-i aduceti argumente pro sau sa recunoasteti ca nu sunteti la zi cu informatia. Si da, copii vor sa stie la ce le trebuie informatiile siliti sa le bage in cap! Si nu ei sunt vinovati pentru ca nici voi nu stiti…

Si ar fi corect din partea voastra sa nu ii “vanati” pana ii prindeti ca nu si-au invatat lectia ca sa le demonstrati cat de incapabili sunt. Amintiti-va ca data trecuta cand au stiut nu ati vrut sa ii notati…. Ceea ce scoateti in evidenta cu atitudinea asta este ce nu e in regula la voi, nu la ei.

Dragi profesori, toata lumea stie ca va e greu, ca nu e corect ce vi se intampla in multe privinte, ca sunteti oameni si aveti , ca toata lumea, dureri, frustrari, neimpliniri, dar toate acestea nu sunt justificari pentru ce le faceti copiilor….. Poate si voi ati fost tratati la fel, dar lucrurile trebuie sa se schimbe . Cunosc si profesori minunati care lucreaza cu iubire cu copii si au inteles ca acestia  ii ajuta sa-si vada si sa-si vindece propriile probleme, propriile rani. Nu am scris acest articol sa va acuz ci pentru ca am simtit sa spun eu ceea ce atatea mame nu pot sa spuna pentru a nu-si expune copilul. Sunt convinsa sa un dialog deschis intre parinti si profesori ar putea rezolva multe.