Draga Fericire,

Iti multumesc ca te-ai imprietenit cu mine si ma gazduiesti de ceva timp ca pe un oaspete de seama. Toata viata mea am cautat drumul spre tine, iar ultimii ani am facut din asta o munca de fiecare zi. Uite-ma aici, acum, cu tine si parca imi lipseste ceva . Mi-am dorit totdeauna sa fiu aici ,  am ajuns  , m-am bucurat sa fiu , te-am lasat sa-mi patrunzi prin toate celulele si acum…. E atat de multa fericire ca incep sa devin nefericita. Imi lipsesc lacrimile, nervii,cautarile, intrebarile, framantarile… de fapt imi lipseste tot ceea ce m-a dus catre tine. Mi-e dor de mine cand scotoceam prin emotiile, fricile , umbrele mele…curatam, aruncam, sortam , simteam, ma lasam tavalita   de durere,  ca in cele din urma sa sa te zaresc   si sa vin chiuind spre tine.Mi-e dor sa ma las sfasiata si recompusa de cautari. Stiu, stiu ca iar imi va fi greu… iar o sa tanjesc dupa tine deindata ce te las in urma. Poate o sa regret , poate o sa plang, dar mi-e dor de drumul spre tine. Am nevoie sa simt  freamatul,  puterea, nelinistea,disperarea cu care fiecare om cauta fericirea. Sa ma bucur ca un copil care isi gaseste prietenul  intr-un joc “ de-a v-ati ascunselea” . Acum am inteles ca, odata stiut, o sa pot face drumul asta de cate ori vreau. Si am mai inteles ca  sa fii pe acest drum inseamna sa iti traiesti din plin experienta umana, sa cauti cea mai buna versiune a ta!