Ma indragostesc in fiecare zi de oameni care au curajul sa isi asume responsabilitatea pentru propria viata, pentru toate lucrurile bune sau rele care li se intampla! Imi dau lacrimile de cate ori vad un om care isi regaseste si isi asuma puterea de a trai constient, de a accepta ca viata noastra este asa cum o facem noi! Ma emotioneaza si imi ating inima toti cei care  au curajul de a nu mai da vina  pe ceilalti, pe soarta,  pe “asa a vrut Dumnezeu”, se privesc in oglinda si vad ca totul este in ei!  Stiu ca nu e comod, nu e usor de dus cand accepti ca nu esti victima nimanui, decat a ta…Si totusi sunt tot mai multi cei care se trezesc  si sunt dispusi sa-si asume propria maretie! Oameni curajosi! Pentru ca DA, iti trebuie curaj sa fii fericit, curajul de a-ti asuma faptul ca este la indemana ta si nimeni pe lumea asta (familia, iubitul, prietenii, societatea, Dumnezeu) nu e este responsabil de fericirea ta!

 

Sunt recunoscatoare ca intalnesc tot mai des oameni care isi asuma raspunderea pentru potentialul lor!  Trec peste frici,  credinte limitative, comoditate, teama de necunoscut, ingrijorarea referitoare la “ce o sa spuna lumea?” si merg catre ei insisi! Le multumesc ca de cate ori am un moment de slabiciune , de cate ori mi se pare ca e greu, imi apare in fata ochilor cineva care imi povesteste stralucind de bucurie cum descopera toate lucrurile acestea, ca un copil care descopera lumea pentru prima data! Si eu nu rezist copiilor care se joaca…:)! Sunt recunoscatoare muncii mele care imi ofera sansa sa ma indragostesc in fiecare zi!