Majoritatea parintilor sunt preocupati ca aia micii sa stie una, doua limbi straine, sa lucreze la calculator, sa aiba note bune la scoala (sa nu uitam de matematica!) si sa faca si un sport daca se poate. Desigur, spre binele lor! Pentru asta se sacrifica , nu e usor sa duci in spate atatea cursuri si meditatii … Nu pot sa nu observ ca aceiasi parinti nu au incredere sa-si lase copiii sa vina singuri de la scoala chiar daca scoala e la o statie de autobuz distanta, se indatoreaza pe la tot neamul ca un adult sa ii duca de la balet la engleaza la informatica (asta daca nu au bona sau sofer platit), stau cu ei sa-si faca lectiile, le pun masa (ca doar nu o sa incalzeasca copilul singur mancarea la 12 ani), nu au incredere sa ii trimita pana la coltul blocului sa ia o paine. Am si prietene care nu ies nicaieri fara ala micu pe motiv ca “nu am cu cine sa las copilul”( copilul avand 13 ani…). Acelasi copil care vorbeste 2 limbi straine, lucreaza in power point si a luat premiul l… Si apoi duc copilul la psiholog pentru ca , desi elev eminent, nu are deloc incredere in el .Si e mai usor de dus copilul decat de rezolvat problemele tale. Noroc ca psihologul cheama si parintii…
In cadrul sedintelor de dezvoltare personala ma intalnesc cu oameni care au citit o gramada de carti, au fost la multe cursuri, workshopuri si viata lor nu s-a schimbat prea mult . Stiu tot despre cum functioneaza “legea atractiei”, “ legea rezonantei”, echilibrul masculinului cu femininul , chakre, energii, cum sa atragi abundenta in viata, 4 pasi spre succes, 10 pasi spre succes, si totusi, nu se schimba mare lucru in viata lor! De multe ori trebuie sa ii opresc din povestitul a ce au citit si incerc sa ii indrept spre ” ce fac concret, in viata de fiecare zi, cu ce am invatat”… Oricand prefera sa mai citesca ceva sau sa se mai duca la un curs decat sa iasa din zona de confort (despre care , iarasi , stiu foarte multe, inclusiv cat de important este sa faci pasul in afara ei).
Observati vreo similitudine intre comportamentul adultilor si educatia copiilor?
Cred cu tarie ca adevarata valoare a ceea ce citim, invatam la scoala sau la tot felul de cursuri consta in capacitatea de a le aplica in viata. Altfel sunt ca si cum m-as duce la 100 de cursuri de gatit, as citi nu stiu cate carti de bucate dar nu m-as apuca niciodata de facut vreo ciorba! Chiar si lucrurile spirituale, meditatiile, calatoriile in vietile anterioare, tehnicile de respiratie sunt tot pentru a ne imbunatati viata pe pamant, experienta noastra umana. Daca folosesc doar la umflarea egoului…….
bun punctat cu lipsa de incredre in rest un melanj balivernic de observatii arbitrare sigur extrase din experiente personale exlcusiv – aviz prietenilor dvs. 🙂
pana la urma nu e nimic in viata asta la fel ca viata care am trait-o in comunitate, strazile ne-au invatat to ce trebuia sa stim … teapa lor.
Asa e in ziua de azi…cand erau fetele mele mici si nu numai ale mele, majoritatea copiilor pe vremea aia erau cu cheia la gat… cat au fost la cresa apoi la camin, le duceam dimineata si le luam cand veneam de la munca. Dar cand au inceput scoala si eu trebuia sa fiu la munca la ora 7, n-am mai putut sa le duc eu la scoala si s au descurcat singure. Le pregateam pachetelele cu mancare si ceva sa manance inainte de a pleca la scoala si inainte de a pleca la munca le trezeam. Ele se imbracau, mancau si mergeau singure la scoala. Cand cea mare a intrat in clasa intai, (cea mica fiind cu doi mai mica ) o ducea si pe cea mica la camin. Cand se intorceau de la scoala stateau singure pana ajungeam eu de la munca….nu inchise in casa, ci afara, in curtea blocului la joaca. Si nici nu erau pe vremea aia telefoane mobile ca sa le pot controla ce fac.
Si acum sunt mari, sunt bine, au absolvit fiecare cate o facultate, stiu amandoua perfect limba engleza fara nici o ora de meditatie.
Nu pot sa spun ca era mai bine atunci, dar cred ca in ziua de azi copiii sunt hiperprotejati si cocolositi.
Nu a fost niciodată ce ziceți voi. Generația cu cheia de gât e o inventie a unor neadaptați . Viața este simpla. Am o poveste despre chestia asta dar mi-e greu sau lene sa o scriu. Habar nu aveți de nimic. Plante in glastra. Frumoase dar fără viața . Asta e generația de azi
Eu am o fata de 12 ani ,care se descurca singura in tot ce face ,scoala ,mancare cand vine de la scoala(paste astea-i plac ei),plimbat cainele -e al ei,dus singura la dans samd.Parintii care vin si stau si cate 3 ore pana termina copilul dansul o intreaba -dar mami n-a venit vai ai venit singura,vai mergi singura la concurs eu nu-mi las copilul singur cu trenul tocmai la Oradea nu-l las singur la mare in tabara etc.Deci eu sunt de condamnat in randul celorlalte mamici care nu-si scapa copilul din ochi nici pana la toaleta.
Când erau fetele mele mici se jucau în curtea blocului cu ceilalți copii, mai mergeau să cumpere pâine la magazinul de la colț, dar acum vremurile s-au schimbat. Copiii nu se mai joacă nesupravegheați și nu mai fac multe lucruri pe care le făceau alte generații. Nu știu dacă e neapărat lipsa de încredere în copil ci mai degrabă în semenii noștri. Se întâmplă atâtea lucruri oribile în jurul nostru și atunci zici de ce să risc?
Neincrederea e si pt ca s-au intamplat multe nebunii. Ok, fata mea are 8 ani, dar stie sa isi faca un sandvish, cumpara la piata (suntem cu ea la taraba vecina, dar cere/ plateste/numara rest etc), are micile treburi in asa etc.
Si noi parintii purtam traumele copilariei, noi tre sa ni le reparam, ca sa ne ajutam copiii. In viata e ca in avion, unde scrie clar ca in caz de depresurizare, adultul isi pune masca de oxigen lui prima data apoi la cel de langa.