Cand ma intorceam din Tanzania o intamplare de pe aeroportul din Doha, unde am stat cateva ore, m-a facut sa am un “click” urias. Pe la 5 dimineata imi beam cafeaua si ma uitam zambind la o mama de culoare cu doi copii pe care abia putea sa ii stapaneasca. Fetita care avea cam 5 ani se juca prin jur si fratele ei de aproximativ 2 ani ii tot scapa mamei din brate si fugea razand incolo si incoace, facand-o pe mama sa fuga dupa el cu sau fara bagaje, cu sau fara papuci. Ma miram cata energie are la ora aceea si cat de fericit chicotea cand reusea sa-si fenteze mama. La un moment dat a scapat si a trecut cu viteza pe langa noi, indreptandu-se catre o poarta. Mama nu nimerea sa apuce poseta sa fuga dupa el ,ramasese mult in urma. Dinspre poarta venea un barbat inalt, bine facut, de culoare (handsome), cu un tricou alb intins pe corpul bine lucrat ( facea parte din nationala de baschet a Qatarului care astepta pe aeroport). Barbatul, observand scena, a incercat razand si cu blandete sa opresca obraznicatura. A intins bratele si a incercat sa il prinda. Baietelul s-a opus voiniceste si s-a luptat din rasputeri sa scape si sa ajunga unde voia el. Toata lumea a izbucnit in ras cand a vazut cum prichindelul se lupta cu ditamai sportivul ! Induiosat, barbatul a cedat , l-a lasat pe cel mic sa ajunga unde voia si apoi s-a dus sa il ia si i l-a” predat” mamei . Cel mic se potolise pentru ca isi atinsese telul!
Pentru mine acest moment a fost o lectie imensa! Cei mai multi dintre noi nu ne-am fi pus cu Uriasul! Pe o logica normala , pe baza experientei anterioare, am fi evaluat ca nu avem sanse si am fi renuntat. Dar COPILUL NU STIA CA NU POATE! Nu il educase nimeni in sensul acesta inca! Lui nu ii taiase nimeni aripile ! El stia exact ce vrea si a facut tot ce a putut sa-si atinga obiectivul! El stia ce are el de facut, nu il interesa cum sunt altii, daca sunt mai destepti, mai puternici, mai inteligenti…
Cati dintre noi am renuntat sa facem ceva pentru ca ni se parea ca nu avem cum sa reusim? Doar am invatat, ne-au spus altii care au avut experinte, logica spune ca nu avem cum sa ne iasa…” Daca nu sunt destul de bun? Daca altii sunt mai buni? Daca ceilalti rad de mine? Cum o sa suport esecul? ” Copilul acesta nu stia ca nu poate si nu a ezitat sa se puna cu uriasul care avea bratul mai mare decat el!
Am realizat ca in ultimii 2 ani am avut de multe ori aceasta atitudine fara sa o constientizez! Mi-am indeplinit multe vise care pareau imposibile pentru ca am inteles ca e important sa nu iti pui singur bariere si lucrurile se pot rezolva si in alte moduri decat stii tu! E de ajuns ca sa stii ce vrei si sa pornesti sa faci ceva, oricat de imposibil, penibil, visator pare si vei putea . Nu stiu daca am facut eu sau tot Universul a facut pentru mine acolo unde am avut nevoie de ajutor!
Am fost invatati ca intr-o astfel de situatie sa ne evaluam doar pe noi “pe persoana fizica”. Dar NOI suntem corpul, mintea , sufletul nostru si tot Universul! Acum vi se mai pare ca exista ceva imposibil?