Astazi m-a intrebat cineva  mai in gluma, mai in serios  si fara sa astepte raspuns, care este cea mai proasta decizie pe care am luat-o vreodata. Nu ma gandisem pana acum .Cum traficul din Bucuresti este o oportunitate pentru introspectii….. Cea mai proasta decizie a fost de fiecare  data cand nu am luat decizii! De cate ori s-a oprit un tren in  gara si eu am stat  ca proasta pe peron asteptand  ca situatia sa se aleaga  de la sine! Era evident ca nimeni nu ma va urca cu forta in tren si ca singura varianta era pierderea trenului numai ca nu voiam sa aleg eu, nu imi asumam responsabilitatea: mai bine sa il pierd decat sa aleg gresit! Da, dar  asta te elibereaza pe moment si apoi te lupti ani de zile cu regretele ( daca as fi facut, daca as fi incercat, daca as fi avut curaj…).

Am observat ca nu am regrete pentru situatiile in care am luat decizii gresite. Acelea  sunt demult analizate, asumate, rezolvate, clasate. Situatiile  in care nu decizi raman in pending…..si se agata de ele autoinvinovatirea, regrete, scenarii posibile, intoarcerea periodica  in trecut. Sunt ca un fir prin care se scurge energia. Acea energie care ar trebui canalizata pe ziua de azi, pe proiecte si oportunitati actuale.  Pentru mine cea mai proasta decizie e sa nu iei nici o decizie, sa nu iti asumi alegerile! Sa lasi viata sa te traiasca in loc sa iti alegi drumul! Se poate si asa dar tot nu poti fugi de responsabilitatea propriei vieti: va trebui sa iti asumi calitatea unei vieti neasumate!