Mi se plangea azi cineva ca nu intelege de ce nu ii ies anumite lucruri desi “pe logica” a facut tot ce trebuie si rezultatul firesc ar fi trebuit sa fie pozitiv. Am incercat sa ii sugerez sa abordeze si altfel problema decat “pe logica” , sa incerce si “pe simtit” chiar daca solutia pare ca nu are nici un inteles la prima vedere. S-a uitat la mine cu ingaduinta si mi-a spus ca “voi astia cu spiritualitatea nu intelegeti lucrurile concrete: nu vorbim de vindecarea nu stiu carei traume sau iertarea nu stiu cui ci de obiective concrete, bani, rezolvare de hartii etc.”

Mi-am dat seama ca nu are rost sa ii mai explic ca, dupa parerea mea, spiritualitatea si toate lucrurile acestea de dezvoltare personala se valideaza prin imbunatatirea vietii noastre “concrete”, chiar materiale… Am intrebat-o de ce  face de luni bune acelasi lucru desi a constatat ca nu obtine rezultatele “logice” .  Logica nu ar trebui sa duca la concluzia ca daca faci repetat un lucru si obtii altceva decat doresti inseamna ca trebuie sa schimbi ceva, sa o iei pe alt drum chiar daca acesta nu exista garantii “logice”?  Mi-a raspuns “Da, dar alt drum nu stiu daca e bun in timp ce asta ar trebui sa mearga, la altii a mers!” Culmea este ca avea in minte o alta varianta de rezolvare numai ca nu o incercase pentru ca “logic, nu prea are cum sa iasa”!

I-am raspuns ca , tot pe logica, mie mi se pare ca o solutie noua al carei rezultat nu il stii e mai buna decat una logica, verificata, dar care in cazul acesta evident nu functioneaza. Macar acolo ai sanse 1% in timp ce aici s-a dovedit ca sunt 0%..

S-a uitat la mine si mi-a zis : Da, e logic ce spui, numai ca logica asta contrazice logica ca prima solutie ar fi trebuit sa functioneze!

Cateodata logica se pierde pe drum…