Cand eram copil ma uitam la “Toate panzele sus!” si mi­-a placut cum suna “Capul Bunei Sperante”, asa ca mi-am spus ca intr-o zi ma voi duce si eu acolo. Copil fiind, in fata televizorului, am simtit aerul de acolo, ma straduiam sa ma tin pe picioare sa nu ma ia vantul, ma inchipuiam deja pe o stanca,  asa cum se joaca copiii.  Nu m-am gandit nici o clipa cum si cand ma voi duce, daca e posibil. Pur si simplu am stiut ca voi ajunge acolo  asa ca restul vietii nu m-am mai preocupat niciodata de acest subiect.  Pentru mine era ca si rezolvat din momentul in care mi-am dorit, nu eram nici macar curioasa sa stiu cand se va intampla .

Au trecut zeci de ani si vara aceasta am ajuns la Capul Bunei Sperante in Africa de Sud.  Abia cand am ajuns acolo si incercam sa ma tin pe picioare stand in bataia vanturilor puternice mi-am adus aminte exact momentul cand ma uitam la film si am stiut ca intr-o zi voi fi in acel loc. Am stiut cu certitudine, am simtit in corp cum copilul de atunci a creat experienta de acum. Mi-au dat lacrimile de emotie gandindu-ma cum functioneaza Universul si cum e sa vezi pe pielea ta ca esti cretorul vietii tale, desi nu e prima data cand vad “pe viu” cat de puternici suntem. De multe ori ne dorim ceva si ne straduim, ne dam ce ceasul mortii, ne inversunam si nu obtinem nimic. Si ne suparam ca “Dumnezeu nu ne da”. Dumnezeu ne da tututor, ne da posibilitatea sa ne facem viata asa cum vrem, de fapt  CUM SUNTEM. Noi  trebuie doar sa fim Acasa  cand vine ce ne da Dumnezeu. ACASA inseamna  locul acela din noi insine in care ne conectam cu noi si cu Dumnezeu. Inseamna  sa facem pace cu noi, sa  ne preocupam sa descoperim cine suntem, sa ne straduim sa ne cunoastem si sa ne acceptam, sa ne placa sa stam cu noi si nu cautam fericirea in afara, sa ne descoperim darurile asa cum o fac copiii. Resursele  sunt intotdeauna in noi, in toti, important e sa le vedem  si sa le folosim fara sa ne indoim nici o clipa.