Astazi stateam cu masina la stop la o intersectie din cartier asteptand sa fac stanga. Eram prima si singura masina. Pe langa mine trece un Opel , ma depaseste si se opreste in fata mea, cam in mijlocul intersectiei. Ma uit inca o data in oglinda retrovizoare sa vad cat de lunga e coada in spatele meu…poate nu fusesem atenta..nimic in spate. Ma uit la soferul Opelului , un barbat de varsta mijlocie si ma intreb ce altceva, in afara de proasta crestere, l-ar putea determina sa faca acest gest…Sa fie o mare neincredere in el? Un om care isi traieste viata vrand sa demostreze (si mai ales sa isi demostreze) cu orice prilej ca e mai tare decat altii? O nevoie de a-si demonstra lui ca “se descurca”? Stiu, era o situatie penibila, dar cand traiesti vrand sa demonstrei  continuu, nu mai ai dimensiunea reala a faptelor. Ii sfidezi pe ceilalti, acesta fiind singurul mod in care te simti valoros. Hm…s-a facut semaforul  verde…Nu stiu daca pentru el a avut importanta ca oricum am trecut inaintea lui intersectia pentru ca eu vedeam semaforul si el a trebuit sa astepte sa vada ce fac eu. Important este ca “nu a stat la coada ca prostul”.