Astazi dimineata ma foiam prin casa cu treburile obisnuite, televizorul era pe stiri si  aud o voce de copil “Veau sa fiu cea mai bunaaa!”.M-am oprit din ce faceam si m-am uitat cu atentie: era un reportaj de la o gradinita, un concurs de creativitate cu premii. Mogaldeata aia zulufata  care nu vorbea corect inca voia sa fie cea mai buna si sa ia premiu! Cred ca nu avea 4 ani..chestia asta cu creativitatea nu era legata de bucurie, de explorare, ci de “cea mai buna”.

Mi-am adus aminte de o prietena care imi povestea cum fetita ei face crize de nervi si plange daca ia o nota de 9, chiar daca ea nu o cearta .

Foarte multi adulti imi spun ca nu stiu ce vor, nu ii mai bucura nimic. Au o cariera, castiga bani, dar nu se bucura. Pe la 40 de ani, dupa ce au tras tare si au familie, copil, bani, cariera, sunt mai nefericiti decat inainte sa  aiba toate acestea. Pentru ca au invatat sa traiasca ca si cum toata viata ar fi un sir de concursuri . Nu ii bucura ce fac in fiecare zi ci doar rezultatul . Pe langa faptul ca o data le iese, alteori nu, bucuria asta venita din premiu e de scurta durata.

Imi aduc aminte ca eu m-am indreptat spre dezvoltare personala, coaching, spiritualitate intr-un moment in care eram de ceva timp in fruntea clasamentului, lucrand in vanzari.  Veneam la 6 dimineata la birou si plecam la 22 fara sa mi-o ceara nimeni, fara sa fiu platita in plus, doar pentru ca imi doream sa fiu prima. Si am fost! In acelasi timp ajunsesem sa ma buseasca plansul daca ma intreba cineva ce mai fac, eram cea mai ingrozitoare sefa, nu ma mai bucuram decat de cate contracte faceam pe luna. Nici nu imi dadeam seama ca sunt in pragul depresiei si eram tot timpul incordata ca un arc. Pana cand m-au trezit niste analize medicale si un medic care mi-a pus 2 intrebari “cat munciti?” si ” cat va bucurati in fiecare zi?”. Reteta prescrisa: cateva pastile din plante si sfatul “incercati sa faceti lucruri care sa va aduca bucurie”. Usor de spus, dar atunci am descoperit ca de ani de zile viata mea fusese o competitie si nu stiam sa ma bucur decat de rezultatele… care dureaza foarte putin. Mi-au trebuit cativa ani sa invat sa simt bucuria, sa invat sa o gasesc in lucrurile simple de fiecare zi si sa descopar ca daca faci lucrurile cu bucurie, fara sa iti pese de competie, rezultatele vin de la sine. Pentru ca bucuria de a face ceva activeaza potentialul tau si faci maximul din ce poti tu face .

Invatati copiii sa se bucure de ce fac mai degraba decat sa ii invatati ca fericirea lor depinde de “sa fiu primul” si veti avea copii fericiti, nefrustrati si foarte buni in ceea ce fac.