Am fost pentru a doua oara la vindecatorul cu plante la tratament. Fiind duminica a venit special pentru mine, asa ca am putut sta mai mult de vorba timp de 2 ore cat a durat tratamentul. Cum nu vorbesc spaniola, probabil ca nu am inteles tot ce mi-a povestit, dar tot am ramas cu gura cascata. Mariano are in jur de 60 de ani, are un fel de clinica in care trateaza cu plante problemele care ar fi tratate in medicina clasica de catre un ortoped, poate si neurolog avand in vedere ca se ocupa si de probleme de coloana. De cand l-am intalnit am fost surprinsa ca un vindecator specializat in medicina andina (vindecator cu plante) stie asa de bine anatomie si denumirile muschilor, oaselor, etc. Acum am aflat ca a studiat medicina clasica si traditionala in Cuba. Vreo 10 ani pusi laolalta si 4 specializari. Apoi a fost voluntar ONU impreuna cu un grup de medici cubanezi in vreo 54 de tari si a salvat oameni cu picioare si maini rupte , cu bazinul fracturat, de multe ori folosind plantele. Imi spunea ca cei de acolo ii ziceau ca e nebun dar continuau sa vina la el. A invatat si medicina traditionala, a invatat de la samani. Dupa un timp s-a intors in tara lui pentru ca stie ca oamenii de aici au nevoie de el .
L-am vazut cum, cand pune mana pe pacient, inchide ochii se se lasa sa simta. Asa a facut si prima data cand l-am cunoscut si mi-a spus doar prin palpare ce nu reusisem sa aflu cu 4 RMN-uri. Mi-a povestit cum un doctor trebuie sa invete continuu, sa empatizeze cu pacientul si sa-i simta corpul pentru ca acesta spune singur care e problema. Medicina moderna pierde prin faptul ca medicul nu mai e conectat cu pacientul si diagnosticheaza doar prin aparate. Nu pot sa nu il cred avand in vedere ca eu am avut 2 propuneri de operatie de la ortopezi (mari profesori doctori), uitandu-se doar pe RMN, fara sa ma atinga, cam 15 minute consultatia. Si culmea, unul zicea ca e de operat meniscul, altul cartilajul…nu am stiut pe care sa dau banii :)). Mariano povesteste asa de frumos despre plante si despre cum interactionam energetic cu ele, despre cum emotiile negative blocheaza curgerea energiei in corp si plantele curata si vindeca. Dar doar daca le lasi, daca iti doresti sa te vindeci la toate nivelele.
Imi place ca atunci cand lucreaza, in timpul masajului iti explica ce gaseste, cum muschiul cutare care e contractat trage de osul cutare…
Nu va inchipuiti ca tratamentul arata ca la spa. Conditiile sunt destul de modeste. Nu e foarte placut sa stai dezbracata la 12, 13 grade in timpul masajului. Mai pun cate o patura…Apoi urmeaza masajul cu frunze de plante oparite. Am recunoscut doar frunzele de coca si eucalipt. Te umpli de o zeama maronie, ca atunci cand fierbi frunzele de nuc. Si desi sunt calde, in urmatoarele secunde dupa masaj iti clantane dintii de frig. Mie, ca se pare ca ei sunt obisnuiti.
Urmeaza impachetatul cu o pasta facuta din plante. Nu vreti sa stiti cum e avand in vedere ca deja mi-e frig de mor si mai vin si chestiile alea reci pe spate:) . Urmeaza un strat de tifon apoi unul de hartie de sac (nu, nu glumesc) dupa care te infasoara ca pe o mumie in niste bandaje si le coase cu ac si ata. Ca nu va inchipuiti ca au fase eleastice sau cine stie ce fase sterile. Am aflat apoi ca fasele trebuie sa fie obligatoriu de bumbac, nu folosesc decat tesaturi naturale. Si stai asa cam o zi jumate, doua. Va dati seama ca hainele sunt de aruncat iar de dormit asa impachetat…Si fara dus, bineinteles.:))) Data trecuta cei de la hotel mi-au fiert 2 cazane de apa cu rozmarin din curte si asa m-am spalat cand mi-am scos bandajele. Si peste toate astea se pare ca interactiunea cu plantele scoate la suprafata tot felul de emotii. In timpul tratamentului apar tristeti, lacrimi, deznadejdi, abandon. Mariano imi spune ca sunt emotiile blocate in incheieturi, in contracturile muschilor.
Am invatat sa ma misc impachetata de la genunchi pana la gat. Noroc ca am bratele libere. Am invatat sa dorm impachetata in pietris pentru ca in clipa in care se usuca preparatul acela din plante se face ca un pietris. Am invatat sa stau intr-un loc (ca tot radeau prietenii de mine ca dupa vacantele mele ai avea nevoie de o vacanta) si sa ma las ajutata de oamenii necunoscuti din jur. Asta da lectie, a trebuit sa ajung intr-un orasel din Peru sa invat toate astea. E inutil sa va spun prin ce carusel de emotii trec…Usor? Nu , nici vorba! Am plans, am dat din picioare de nervi, imi vine sa ma urc pe pereti ca trebuie sa stau intr-un singur loc eu, care nici in Seychelle nu am putut sa stau mai mult de 4 zile:)).
Si e abia a doua sedinta…trag aer in piept si ma pregatesc pentru urmatoarele 2 saptamani. Aveti aici episodul lll.
P.s. Stiu ca pentru cei care nu stiu toata povestea si cum am ajuns aici e cam fara cap si coada dar am simtit sa impartasesc experianta de astazi . Stiam ca daca nu o fac acum nu o sa o mai fac peste cateva zile. Probabil ca la un moment dat povestesc si restul..
One comment