Primele 4 zile la hotelul din Urubamba cu o zi fara apa calda, o zi fara lumina, alta fara apa calda si net, toate fara caldura m-au convins sa ma mut din Urubamba in Cuzco. Aici hotelul e ok, insa acum trebuie sa fac naveta la clinica lui Mariano din Urubamba la fiecare 2 zile. Cam o ora de mers cu masina. Taxi -ul intre 2 localitati este destul de scump asa ca m-am hotarat sa merg cu colectivo, un fel de maxi taxi.

Asa ca iata-ma la 6 dimineata in autogara, bucuroasa ca gasesc o masina aproape plina, gata de plecare. Ma asez cuminte la un loc la fereastra si astept sa se urce toata lumea. O femeie se chinuia impreuna cu soferul sa urce vreo 10 gaini vii, invelite intr-o plasa, pe acoperisul masinii. Zburatoarele erau foarte agitate asa ca in jurul maxi-taxi-ului incepuse  o ploaie de pene. Au facut ce au facut de au rezolvat cu gainile si gata de plecare! Proprietara gainilor se urca si ea, ghici unde? Pe singurul loc ramas liber, adica langa mine. Pe langa ca mirosea conform ocupatiei, se urca si cu o gâscă in brate, probabil asta nu se intelegea bine cu gainile cocotate pe masina. Prea tarziu sa cobor, soferul pornise deja! Teoretic, gâsca era la ea in brate, practic gatul si ciocul erau la mine. Si eu nu, nu sunt genul sa ma omor dupa animale, sa le iau in brate, sa le mangai, sa ma topesc de dragul lor, mai ales cand miros urat! A naibii gâscă sau gâscan, ce o fi fost, m-a simtit: facea ce facea si ma mai ciugulea de haine. Am tot impins-o asa, pe neobservate cu cotul. Atat mi-a trebuit ca a inceput sa ma sâsâie! Ma facusem toata mica, ma bagasem in geamul masinii, ma uitam pe ferestra poate, poate se prinde afurisita ca nu o plac si ma lasa in pace. Calcul gresit! A fost unul din momentele in care am regretat profund ca nu m-am uitat la telenovele, ca as fi stiut si eu sa-i spun ceva de mama cucoanei cu zburatoarea. Am facut cat am stiut si am tot spus “seniora, seniora!” aratand inspre gâscă si uitandu-ma indignata…adica asa am crezut eu. Nu stiu ce a inteles ea din indignarea mea ca mi-a zambit si dadea din cap: “muy linda, muy linda!” Nu stiu daca se referea la mine sau la gâscă… Am continuat sa ma lupt cu afurisita de pasare tot drumul si cred ca eram rosie de nervi. Cireasa de pe tort a fost cand, in momentul in care a coborat (cu o statie mai devreme decat mine) si a vrut sa scoata banii sa plateasca mi-a zis nu stiu ce, eu m-am uitat ca tampa in ochii ei si ea mi-a trantit gâsca in brate. Probabil ca spusese “tine gâsca cât scot banii”…

 

Am ajuns la clinica cu mancarimi pe piele de nervi (inca sper ca nu de purici), rosie la fata si cu durere de stomac. Surprinzator pentru cineva care a lucrat ceva in ultimii ani pentru echilibrul emotional! Nu ma scoate  din zenul meu traficul din Bucuresti, daca tipa cineva la mine sau imi vorbeste urat, nu m-am dezechilibrat cand am ramas la 3 noaptea pe aeroport in New Delhi pentru ca aveam o problema cu viza pentru Bhutan, cand era sa pierd avionul dinspre China, cand am pierdut bani sau mi s-a furat aparatul de fotografiat si in multe situatii mult mai grave. Si totusi , mi-a stricat zenul si feng-shui-ul o gâscă!  Cea mai buna dovada ca niciodata nu terminam de lucrat noi cu noi, intotdeauna mai e de imbunatatit ceva!

Episodul 1 http://omulpedrum.ro/2017/02/20/a-doua-sedinta-de-vindecare-cu-plante-peru/