Cam la 3 ore nord de Lima, pe terasele desertice de deasupra vaii raului Supe, pe o suprafata mai mare de 60 de hectare,  se intinde orasul sacru Caral, cea mai veche civilizatie a Americilor si a doua ca vechime din lume, in acelasi timp cu civilizatia egipteana. E un loc mai putin vizitat de turisti dar foarte pretuit de localnici. Complexul  de la Caral a fost descoperit in 1948, dar a inceput sa fie studiat abia in 1978. In valea Supe sunt altele 19 sit-uri arheologice.

Caral a fost un oras locuit cam de 3000 de oameni, cu  zone rezidentiale , piramide, temple, amfiteatre sapate in piatra si piete circulare si este impresionant din punct de vedere al planificarii urbanistice. In urma datarilor cu radiocarbon s-a dovedit  ca situl dateaza din jurul anilor 3000 I. Hr. si a fost locuit pana in jur de 1800 I. Hr. Datorita faptului ca este in desert si a fost acoperit cu nisip totul s-a pastrat foarte bine (constructii si obiecte). Civilizatia Caral a uimit arheologii si oamenii de stiinta pentru ca s-a dovedit ca era detinatoarea unor tehnologii si cunostinte avansate de inginerie, astronomie, mecanica fluidelor (ei deja foloseau tehnica care a fost descoperita apoi dupa 1750 si numita Efectul Venturi), climatologie si planificarea culturilor, arhitectura (fiind o zona seismica constructiile au o fundatie flexibila) medicina si pharmacologie (de exemplu foloseau substanta activa a aspirinei extrasa din salcie). S-au gasit textile si saci imensi folositi pentru transportul pietrelor pentru constructii, cunosteau culorile si quipu (sistem de stocare a informatiilor preluat si de incasi). S-au gasit 32 de flaute din oase de condor si pelicani si 37 de cornuri muzicale din oase de cerbi si lame. Instrumentele muzicale erau decorate cu diferite desene si au fost datate ca fiind din 2190  I. Hr. si dovedesc si faptul ca existau schimburi comerciale cu alte orase situate in zone de coasta sau de munte.

Nu s-au gasit arme, corpuri mutilate sau dovezi ale unor batalii. Acest fapt impreuna cu existenta dovezilor  clare ale schimburilor comerciale si a unei vieti artistice intense (locuri pentru dans, cantec, instrumente muzicale ) a dus la concluzia ca societatea era bazata pe schimburi comerciale si placere. Civilizatia Caral este si astazi un model de dezvoltare urbana in armonie cu natura, ei preferand sa construiasca orasul in zona de desert pentru a pastra valea raului Supe pentru argicultura iar planul lor urbanistic a fost preluat de multe civilizatii andine ulterioare.

Nu am intalnit decat 2 turisti europeni , insa e plin de studenti peruani care vin ”cu clasa” si de arheologi care inca lucreaza acolo si descopera in fiecare zi noi lucruri. Am fost martora in momentul care au gasit o bucatica de material textil (pe care eu nu as fi observat-o veci in gramada de nisip) si in clipa aceea m-au trecut toti fiorii gandindu-ma ca e o bucatica dintr-o haina pe care o purta un om acum 5000 de ani. Am inteles pentru prima data emotia pe care o simt arheologii si de ce stau in soare zile intregi scotocind dupa dovezi ale civilizatilor trecute.

Nu o sa va povestesc despre energia acelor locuri pentru ca sunt trairi foarte personale, dar o sa va spun ca, daca ajungeti in Peru, merita sa vizitati si Caral, chiar daca inseamna o zi in plus la excursie!