Eu de obicei sunt destul de dependenta de confortul fizic. Asta daca putem numi asa dusul si ce se mai afla intr-o baie . Cu toate astea, subconstientul meu ma impinge cam o data pe an in niste experiente cu dusuri lipsa. Dupa noaptea de pe insula  Amantani (lacul Titicaca -Peru) de anul trecut, mi-am spus ca nu imi mai trebuie anuala iesire din zona de confort. Numai ca nu puteam sa ma duc in Kyrgystan si sa nu imi petrec 2 nopti la iurta , in creierii muntilor. Asa ca  plecam de dimineata din capitala  – Bishkek – unde erau cam 40 de grade si dupa un drum de 7,8 ore (din care ultimele 3 pe un drum de munte, nepietruit) ajungem pe seara pe malul lacului Song Kol, la 3016 m.

Incepuse sa se insereze, asa ca primul lucru pe care l-am constatat a fost ca am nevoie urgenta de un hanorac sau o geaca. Bineinteles ca nu imi daduse prin cap, asa ca imprumut de la sofer. Ne sunt prezentate iurtele pentru fiecare (ca doar nu va gandeati ca ni se dau chei ca la hotel).

Frumoase, colorate, dar intreb si de dus ca dupa o zi cu 8 ore in masina, 40 de grade si drum prafuit…Oups! La 100 de metri de iurte se afla ce vedeti mai jos, adica dusurile.

Afara erau cam 10 grade deja si ma si gandeam cum naiba  ma misc intre incinte cu prosopul pe mine. Aaaaa…care prosop? Ca eu, obisnuita cu cazarea la hotel….Ne-am spalat pe maini si ne-am asezat la masa in iurta-restaurant. Probabil ca mancarea era buna dar totul cu carne, asa ca am mancat gogosile tuturor umflandu-ma cu apa si faina.

 

Adica mai mult cu faina cand am vazut  cat de departisor erau toaletele…Stiu la ce va ganditi, dar credeti-ma ca nici urma de copac, copacel sau tufisuri…

Nu-i vorba, aveai unde sa  te speli pe maini, asta daca economisea apa cel de dinaintea ta.

Dupa o plimbare la lac ne imprastiem fiecare pe la iurta lui. Gazdele, amabile, vin sa ne faca focul (afara erau deja 5 grade) si sa ne dea fiecaruia cate un talisman in caz ca aveam nevoie noaptea sa iesim pe afara…cu treburi. Am cascat ochii si am intrebat care e legatura dintre talisman  …si prefectura.

 Ni s-a explicat ca vom avea nevoie sa ne pazeasca de spiritele rele ale muntelui in caz ca iesim din iurta pe intuneric. Va dati seama ca deja ma gandeam de ce naiba oi fi baut eu apa dupa gogosi!

In cele din urma mi-am scos incaltarile si m-am culcat aproape imbracata (focul din soba a tinut fix jumatate de ora si caldura tot atat), cu talismanul langa cap si telefonul tot acolo. Nu ca am fi avut semnal, dar e bun pe post de lanterna ca nu stiu daca v-am spus ca energie electrica avusesem doar o ora, la masa.

De culcat m-am culcat dar nu am destul antrenament sa dorm imbracata, in racoare si cu 2 soricei care se harjoneau in mijlocul iurtei. Ca acolo dadea iesirea din tunelul lor…M-am straduit sa stau linistita dar, spre dimineata, pe la 4, mi-am trezit prietenul, i-am zis sa se incalte, sa se imbrace ca e musai sa iesim. Am uitat de talisman …

Se crapase de ziua si am vazut cel mai ciudat rasarit din viata mea. Nu va pot descrie frumusetea culorilor, a cailor care erau liberi prin jur si scoteau aburi pe nari, mirosul de iarba, bucuria ce se simtea in aer si lacul care canta! DA, nu am mai vazut in viata mea asa ceva dar va jur ca lacul canta! Am uitat de frig, de disconfort, de toate si am stat pe malul lacului plangand de frumusete! M-am simtit parte din natura si am rasarit odata cu Soarele! A fost una dintre cele mai fascinante experinte si pentru momentul asta a meritat toata noaptea la iurta! Si DA, inca o data se dovedeste ca orice iesire din zona de confort e rasplatita!