In centrul vechi al Bukharei se afla complexul Lyabi-Hauz compus din 3 cladiri monumentale: Madrasa Kukeldash (1568-1569), Khanaka Nadir Divan – Begi (khanaka – loc unde se intalneau maestrii sufiti ) si Nadir Divan Madrasa, contruita initial ca un han unde trageau caravanele de pe Drumul Matasii (1620). Acest ansamblu de cladiri a fost construit de Nadir Divan-Beghi care era un vizir important in acele vremuri si unchiul Emirului Bukharei, Imamkuli Khan.
Toate aceste 3 constructii erau asezate in jurul unei case si al terenului detinut de o vaduva evreica. In acele vremuri in Bukhara exista un numar important de locuitori evrei. Vizirul Nadir s-a gandit ca acel loc detinut de femeie era foarte bun pentru a construi un iaz, asa ca i-a propus femeii sa ii cumpere terenul sau sa-i dea alta propietate in schimb. Vaduva nici nu a vrut sa auda oricat de multi bani i s-au propus si orice alta casa i s-a oferit. Vazand ca nu are cu cine sa se inteleaga, Nadir Divan-Beghi a cerut Emirului Bukharei sa il ajute sa gaseasca o solutie legala ca el sa poata cumpara acel pamant si sa construiasca iazul, acesta urmand sa fie si o rezerva de apa pentru oras. Emirul a convocat o intalnire a muftiilor (specialisti in interpretarea legilor islamice, iar acestia au ajuns la concluzia ca nu exista nici o modalitate legala de a intra in posesia acelei propietati fara consimtamantul vaduvei. Toti evreii aveau drepturi egale cu musulmanii atat timp cat plateau taxele impuse locuitorilor nemusulmani (evrei, crestini si zoroastrieni).
Sfatuit de consilierii lui, Nadir Divan-Beghi a construit rezervorul de apa in apropierea casei femeii si chiar a sapat un canal in jurul casei, lasandu-i acesteia doar o poteca ingusta pe care sa treaca. In scurt timp peretii casei au inceput sa se surpe, asa ca vaduva a venit la vizir pentru a cere dreptate. Acesta i-a spus ca inca este dispus sa ii plateasca un pret corect pentru casa. Femeia a refuzat banii si a fost nevoita sa spuna adevarul : in casa era adapostita o sinagoga. In acele vremuri era interzisa construirea sinagogelor, evreii fiind nevoiti sa imparta aceeasi moschee cu musulmanii pentru rugaciune . Femeia fiind vaduva, legea spunea ca nici un barbat nu are voie sa intre in casa fara acordul ei, asa ca acolo fusese locul ideal pentru a ascunde o sinagoga. Nu spusesea asta de la inceput pentru ca ii fusese frica ca va fi omorata ca incalcase legea. Dupa aceasta marturisire ea a spus ca cedeaza casa si terenul cu conditia sa primeasca in schimb alt teren si permisiunea de a construi o sinagoga.
Nadir Divan-Beghi a povestit totul Emirului Imamkuli Khan, acesta a convocat inteleptii sufiti, muftii si califul, s-au sfatuit si au hotarat sa permita constructia sinagogii.
Asa a aparut prima sinagoga in Bukhara in jurul anului 1620, pe un teren donat de vizir. Aici a aparut ulterior un intreg cartier evreiesc Mahalla Kuma care exista si astazi iar pe pamantul vaduvei a fost construit iazul Lyab-i Hauz.