Bhutan – Regatul Dragonului-Tunet

 

Bhutanul este cunoscut drept “Regatul Fericirii”. Eu nu stiu daca toti oamenii sunt fericiti aici, dar am descoperit o societate si o populatie cu o mentalitate pe care nu am mai intalnit-o in alta parte.

Cu o suprafata de 38.394 km patrati si o populatie de 700.000, vecin cu China si India, Bhutanul a aparut in sec al XVll lea ca stat unificat. Liderul spiritual si militar  Zhabdrung  (conducator lamaist Tibetan refugiat in Bhutan )  a unificat mai multe  formatiuni statale care se razboiau intre ele si  traiau in paduri, a introdus un sistem religios si politic, portul national, limba dzong, el fiind considerat intemeietorul statului.

In 1907 a fost ales primul rege, Bhutanul fiind astazi o monarhie constitutionala, avand un parlament si un prim ministru. Regele  este foarte iubit, ceea ce rar mi-a fost dat sa vad. Desi este foarte tanar, regele actual a introdus mai multe reforme, iar tatal lui este intemeietorul Bhutanului modern. Este primul rege care are o singura sotie, el vrand sa fie un exemplu pentru popor (aici poligamia este acceptata, tatal sau a avut 4 neveste).

Justitia Desi citisem diferite articole pe internet cum ca acolo nu ar exista avocati , am constatat la fata locului ca au justitie, Curte Suprema  si folosesc  sistemul de drept de inspiratie anglo-saxona venit prin filiera indiana.

Bhutanul are o politica speciala referitoare la turism.  Ei vor ca turistii  care opteaza pentru Bhutan sa fie educati, interesati de cultura lor, sa iubeasca natura si drumetiile. Spun ca nu vor ca turistii sa polueze, sa distruga, sa se intample ca in Nepal, unde turismul ieftin a distrus tara. Aici primii turisti au avut acces dupa 1974, dar in numar limitat. Din 2012, teoretic nu mai e limitat numarul de turisti, dar au crescut preturile (cazarea, masa, ghidul- all inclusive sunt cel putin 200, 250 dolari/zi) iar singurele companii care zbora in Paro (Druk Air si Bhutanese Airlines) au numarul de zboruri limitate pe zi. Singurul aeroport international -Paro este unul dintre cele mai dificile aeroporturi din lume, asa ca liniile aeriene bhutaneze au piloti scoliti in Statele Unite. Alt mod de a ajunge in tara este pe cale terestra, prin India. Cale ferata nu exista.

Ca turist, esti obligat sa contactezi o agentie de turism locala, turismul de capul tau fiind exclus. In ciuda restrictiilor, numarul de turisti a crescut an de an.

Vazand cum se limiteaza numarul de turisti peste tot in lume si cum se inchid anumite sit-uri, insule etc in ultimul timp, ajung la concluzia ca bhutanezii au fost un pas inaintea tuturor si au gandit impactul turismului asupra naturii de cand au deschis granitele.

Orice Bhutanez iti va spune ca “Padurea este sursa fericirii”. Desi 70% din teritoriu este impadurit, regele insusi participa la campanii de impadurire si constituie un exemplu pentru poporul sau.

In valea Gangtey, la peste  3000 metri, unde se ajunge cam dupa 8 ore de condus din Paro, oamenii curata campurile de ierburile uscate ca pasarile sa nu se raneasca. Sute de turisti stau cu corturile pentru a observa pasarile black necked cranes (specie rara) care vin sa ierneze aici. Pentru ca aceste pasari distrugeau recoltele de cartofi ale taranilor din zona s-au organizat discutii intre agentii  guvernamentale si fermieri pentru a le explica acestora din urma necesitatea protejarii pasarilor si beneficiile aduse de turistii care vin tocmai datorita acestor pasari. Localnicii au fost sustinuti pentru a deschide pensiuni, restaurante.

Despre cresterea populatiei. Am fost uimita sa vad ca, spre deosebire de alte tari din Asia, cele mai multe familii au un copil sau doi. Ghidul mi-a spus ca inainte cuplurile aveau 5, 6 copii dar acum oamenii au devenit constienti ca o crestere a populatiei va duce la distrugerea naturii, ca o populatie crescuta va avea nevoie tot mai mult sa distruga padurile pentru a construi case, pentru lemne de foc, etc. Am ramas cu gura cascata!

Bhutan este prima țară din lume unde fumatul a fost interzis.

Portul national – Oamenii inca poarta pe strada costumele nationale. Cei care lucreaza cu publicul sunt obligati sa se prezinte la serviciu in portul national, la fel si ghizii. L-am intrebat pe ghid daca oamenii sunt incantati de acest lucru si mi-a spus ca in privat prefera ceva mai comod, dar sunt situatii (la templu, la sarbatori, ) in care chiar nu s-ar duce in haine occidentale, din respect.  Hainele se mostenesc  in familie si sunt foarte pretioase. Absolut toate femeile, chiar si fetitele, poarta bijuterii cu pietre semipretioase. Aveti aici povestea mansetelor albe din portul national bhutanez.

Urbanism – –prin lege toate cladirile trebuie sa respecte stilul traditional cu motive si picturi traditional Budiste. Ferestrele si acoperisul (chiar si pentru cladirile cu 3, 4 etaje) sunt construite in mod traditional. Daca nu respecti regulile autoritatile iti dau jos cladirea, fara discutii.

Timphu -capitala, din 1998 are  un plan de urbanism  (asistat de Banca Mondiala) care are ca obiective sa respecte natura, traditiile , sa protejeze ecologia vaii.

Capitala nu are semafor, au incercat sa puna unul dar locuitorii au spus  ca este  prea impersonal si urat  asa ca l-au inlocuit cu un politist.

Si astazi oamenii se duc la astrolog cu diferite ocazii si nici macar regele nu se casatoreste fara acordul acestuia. Tronul se mosteneste doar pe linie masculina, iar cand am intrebat ce se intampla daca regele are doar fete, ghidul s-a uitat la mine mirat si mi-a zis “Nu se intampla niciodata! Ca doar de aceea se consulta astrologul!”

Statul sustine mestesugurile si traditiile locale, in capitala existand un Institut de meserii unde tinerii studiaza 6 ani pictura traditionala, sculptura, broderie. Se studiaza simbolistica, modul de obtinere a culorilor, traditii. Tinerii, dupa terminarea acestui institut, sunt sustinuti de catre stat sa-si deschida propria afacere.

Sexul nu este un subiect tabu, desi nimeni nu umbla cu sanii pe afara sau in fuste scurte. Penisuri enorme sunt desenate pe peretii caselor, magazinelor. Alte penisuri de lemn sunt la intrarea in magazine sau locuinte. Pentru protectie, fertilitate, belsug. Poligamia este inca acceptata desi nu se mai practica decat prin sate. Neobisnuit este si faptul ca se accepta si ca o femeie sa aibe mai multi soti. Cand am intrebat in acest caz cum se stie cine e tatal copilului , mi s-a spus ca “te uiti cu cine seamana”. In trecut, fetele lasau ferestrele deschise si baietii le vizitau “la ceas de seara”. Daca ii prindeau parintii fetei trebuiau sa se casatoreasca. Cam asa se maritau fetele, bunicele tinerilor de acum. Aici nu va asteptati la poze, mi-a mai fost blocat blogul :).

Mancarea –  Majoritatea bhutanezilor sunt vegetarieni. Pentru cei ce mănâncă carne, aceasta este importata din India vecină. Ucidera animalelor este interzisa, propunerea primului ministru de a se construi un abator starnind un scandal urias. Pescuitul este interzis. Mancarea traditionala este foarte iute, de fapt cred ca baza este ardeiul iute la care se adauga legume, orez, etc. Am vazut copii de 5 ani mancand feluri de mancare pe care nu puteam nici sa le gust desi eu mananc iute. Tot traditional, se mananca un singur fel de mancare la o masa, dar in orase locuitorii s-au “modernizat” combinand si ei legumele cu orezul. Desert nu exista, dar pentru turisti se prepara, destul de stangaci, diferite dulciuri. Am gustat si untul de iac care nu lipseste in nici o gospodarie. Am gustat, ca de inghitit….

Lanturile internationale de fast-food-uri nu le-am vazut, nici macar in capitala.

Este interzis importul de îngrășăminte chimice. Tot ce crește în Bhutan este ecologic.

Invatamantul este gratuit si obligatoriu si aproape toata lumea se descurca in engleza, cel putin in orase.

Guvernul are o politica care are ca obiectiv protejarea naturii, a traditiilor. In Bhutan se  măsoară Gross National Happiness (Fericirea Naţională Brută). Se face referendum si oamenii sunt intrebati daca sunt fericiti.

Sincer, nu ştiu cat de fericiti sunt, dar, desi veniturile sunt mici (200, 300 de dolari/luna)  te intampina zambind peste tot, te invita la ei acasa, sunt conectati real cu natura si o respecta, traiesc in niste peisaje si locuri de vis, isi iubesc traditiile si cultura, nu traiesc pe repede-inainte. Oamenii sunt veseli, deschisi, intelegatori. Ca turist, nu ai impresia ca se asteapta bacsisuri peste tot.

Vizitati Bhutanul!  Desi este o destinatie scumpa, merita fiecare banut. Bhutanul este o lectie de viata, vezi cu ochii tai ca se poate trai “altfel”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

3 comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *