Eram in China, in China aia autentica care imi place mie, in Yunnan, in orasul Shangri-la. Locurile de poveste, ghida extraordinara, am comunicat din prima clipa! Eram in ultima zi aici, asa ca trecusem la shopping. Intr-un magazin am gasit niste palarii colorate din fetru. Nu port palarii de obicei, dar acolo m-a fascinat magazinul acela micut cu tot felul de lucruri haioase si palarii colorate asa ca m-am fandosit vreo jumatate de ora in oglinda proband palarii de toate culorile. Mie mi-a placut foarte mult palaria verde din fotografie, dar ghida tot insista ca imi sta mai bine ba cu cea albastra, ba cu cea rosie, ba ca e mai frumoasa cea cafenie…

Nu m-am lasat influentata si am cumparat-o pe cea verde deschis care mi s-a parut mie ca imi sta cel mai bine. Eram asa de incantata de palaria mea ca nu am mai dat-o jos de pe cap desi eram in jeansi, tricou si pantofi sport. Se potrivea ca nuca in perete, dar nimic nu imi putea strica bucuria, era prima palarie din viata mea! Ghida era in mod evident fastacita, mi s-a parut ca ma evita, nu mai mergea langa mine ca inainte. M-am gandit ca e din cauza ca nu se potriveste accesoriul de care eram eu foarte mandra cu restul vestimentatiei, ca sunt putin caraghioasa asa… Hmm! Dar de cand sunt stradutele astea din fundul Chinei cat walk?! Si de cand sunt chinezii mama fashion-ului?

Pana la urma am intrebat-o direct ce s-a intamplat si daca e ceva in neregula ca port palaria mea cea verde. Femeia era evident incurcata, se tot invartea in jurul cozii ca pana la urma sa imi spuna ca la ei in regiune palaria  verde este semnul distinctiv pentru femeile usoare si ca umbland asa pe strada dadeam de inteles ca sunt la agatat. Si biata femeie nu se simtea foarte confortabil sa umble asa cu mine pe strada.

Am ras cu lacrimi gandindu-ma cum ma plimbasem eu asa mandra prin jumatate de oras si acum intelegeam de ce se uitau asa la mine micutii chinezi, de nu isi mai luau ochii de la mine. Si eu care credeam ca erau orbiti de frumusetea mea :))

De aia e bine sa cunosti obiceiurile locului! E clar ca palaria aia a stat  in valiza pana acasa si nu stiu de ce, dar nici in Romania nu am mai purtat-o.:)