Cea mai frecventa intrebare de la cei inscrisi in excursiile cu mine in Peru este “cat de rău e la altitudine? ce facem cu răul de altitudine?”

Răul de altitudine se manifestă atunci cand organismul primește mai puțin oxigen si se produce la aproximativ 3.000 de metri. Din cauza lipsei de oxigen sunt afectate unele din functiile organismului, muschii lucreaza mai incet iar sistemul digestiv digera mai greu .

Cum se manifestă ?  Greutate în respirație, oboseală, ameteală, greată, dureri de cap, cateodata varsaturi sau hemoragii nazale. Slava Domnului, nu e obligatoriu sa fie toate, se poate sa aveti doar un simptom din toate acestea.

Din proprie experienta, am fost de 7 ori in Peru, am stat saptamani intregi la peste 3000 de metri, dar tot nu stiu cum reactionez la altitudine. Pentru ca depinde foarte mult de starea ta de sanatate, de oboseala si chiar de starea interioara. Mi s-a intamplat ca anul trecut, in Chivay  (3635 m ) sa dansez in discoteca pana la 1 noaptea, fix in aceeasi localitate unde , cu un an inainte nu ma ridicam din pat de durere de cap. Alta data s-a intamplat sa nu am nimic in prima saptamana si, cand ma bucuram ca am scapat, am cerut un scaun sa ma asez intr-un magazin. De multe ori am confundat raul de altitudine cu raceala, desi stiam ca seamana simptomele.

Alta data nu realizezi la ce efort este supus corpul si tragi de tine. Asa am facut in Bhutan, unde, desi agentia de turism locala imi spusese sa nu planific urcarea la Tiger’s Nest in prima zi, eu m-am incapatanat sa imi eficientizez traseul “pentru ca eu pot, am urcat si la 4000 m in Peru, aici sunt doar 3000m”. Sigur, urcasem, dar nu dupa toata noaptea pe avioane fara sa dorm si schimbare de fus orar. Trufia asta m-a costat o leziune zdravana de  menisc, asa ca am coborat strangand din dinti, iar restul excursiei a fost cu piciorul bandajat, umflat si toata excursia reorganizata, trekkinguri anulate. Reorganizati au fost urmatorii 2 ani din cauza asta, asa ca  am invatat ca e mai bine sa asculti.

Ce putem sa facem pentru a atenua răul de altitudine sau chiar sa nu suferim deloc? Bine…macar oboseala accentuata e valabilă mai pentru toata lumea.

-In primul rand eu folosesc frunzele de coca: in America de Sud exista gratuit cam in toate hotelurile asa ca poti bea ceai sau mesteca frunze. Multi ma intreabă daca ai halucinatii sau nu stiu ce alte chestii de la coca . Nici vorba, ar trebui cantitati industriale pentru asta, dar in cazul raului de altitudine si a oboselii are efect. Eu am descoperit,mai nou faina de coca care se poate combina la micul dejun cu iaurt sau suc de fructe. Gustul nu e tocmai placut dar ma salveaza de mestecat frunze, cel putin in prima parte a zilei plus ca e foarte bogata in calciu. In zonele inalte din Bhutan, China, Tibet am vazut ca se foloseste ghimbirul, ceaiul de ghimbir. In multe hoteluri exista gratuit, in holurile de la receptie.

-Alimentatie usoara,mai ales seara.  Se recomanda carbohidrati, legume. Am vazut pe pielea mea cat de eficienta este quinoa, desi la inceput am primit recomandarea cu o spranceana ridicata. Am experimentat importanta alimentatiei si cu grupul de turisti: in primul an le-am sugerat doar ce nu ar trebui sa manance in ziua in care am ajuns la 3000m, majoritatea nu m-au ascultat si pana dimineata se imprumutau de Smecta si altele de genul asta. Al doilea an am fost mult mai ferma in recomandari si nimeni nu a mai avut  probleme cu stomacul.

–Hidratare serioasa, trebuie sa ai sticla de apa dupa tine. De evitat alcoolul.

–Protectie solara, palarie sau sapca si ochelari de soare chiar daca sunt 11 grade Celsius. Ai sanse sa iti arzi pielea si intr-o zi in care soarele se arata foarte putin. Am vazut si cazuri in care unii au facut-o pe grozavii si au umblat cu crema de galbenele pe nas restul excursiei. Aerul rarefiat usuca si ochii, asa ca daca aveti probleme de secretie lacrimala e bine sa aveti si picaturi pentru ochi iritati.

-Trebuie evitat efortul fizic sau mai bine zis sa fiti foarte constienti de ce va transmite corpul, sa nu fortati. E bine sa nu faceti miscari bruste, sa alergati, si e recomandabil sa va opriti daca simtiti nevoia. Am experimentat si asta cand m-a apucat zburdatul ca o caprioara pe la 4000 de metri pentru ca  ma simteam foarte bine si in urmatoarele minute eram cu picioarele in sus pe o piatra de sacrificiu  (asta a fost la indemana) de la un sit arheologic (nu e gluma, ca sa iti revii functioneaza asta , pentru ca asa se oxigeneaza creierul mai repede)

-Acolo unde se poate, e recomandabil sa va organizati traseul astfel incat  sa nu ajungeti brusc la 3000, 4000 m. E preferabil sa urcati treptat.

-Eu nu am folosit medicamente dar am observat ca  Nurofenul a fost eficient pentru unii turisti, mai ales pentru cei cu dureri de cap, datorita efectului antiinflamator. Sigur, sa aveti in bagaj si Smecta , ca nu se stie.

-Mai in gluma, mai in serios, am observat ca răul de altitudine are legatura si cu răul de atitudine. Le este mai rau oamenilor nervosi, agitati, nemultumiti, agresivi. Probabil nu degeaba populatia locala spune ca muntii sunt sacrii, pastratorii intelepciunii. In Peru chiar se spune ca pe munte trebuie sa te duci  fiind in armonie.

Deci, nu e asa de grav, toti cei cu care am calatorit la inaltime, la propriu, s-au bucurat de locurile pe care le-au vazut si toti au zis ca merita si nici nu au bagat de seama daca li s-a intamplat sa aiba si momente de disconfort.

Cu un pic de grija si respectarea unor recomandari treci foarte usor peste raul de inaltime. Sigur, si cu recompensa locurilor pe care le vezi.

Tot ce am scris mai sus sunt lucruri invatate din experienta proprie, calatorind singura sau cu grupuri.Bineinteles, nu au valoare de recomandari medicale, iar cei ce au probleme de sanatate au nevoie de pereri autorizate.