La aproape 2 ore de mers cu masina de Santiago de Chile se afla cel mai colorat si boem oras din Chile: Valparaiso sau “Valpo”  cum ii spun localnicii.

Aflat pe coasta Pacificului, la inceputul secolului XVIII orasul era un port  in drumul corabiilor care treceau din Atlantic in Pacific, prin stramtoarea Magellan. Aparitia vapoarelor cu aburi, industrializarea si dezvoltarea rutelor maritime a dus la o dezvoltare exploziva a orasului. Sfarsitul secolului XVIII a insemnat perioada de glorie a orasului, devenind un important centru economic cosmopolit, atractie pentru imigrantii din toata lumea care au facut averi fabuloase aici. Tramvaie, strazi luminate, primul ziar din Chile (in spaniola), prima Biblioteca Publica din tara, prima Bursa de Valori din America Latina, primul departament de pompieri voluntari, Universitati, arhitectura moderna cu solutii ingenioase adaptate reliefului in forma de amfiteatru, biserici reprezentand diverse religii, funiculare si scari care sa faca legatura intre zonele joase si dealurile orasului.

Deschiderea canalului Panama, in 1914, a insemnat si declinul infloritorului port chilian. Multe rute comerciale au disparut iar familiile bogate s-au mutat spre nord. Cateva cutremure, de-a lungul timpului, au “ajutat” la distrugerea infrastructurii din anii 1900.

Astazi, Valparaiso este al treilea oras ca marime in Chile, capitala  legislativa a tarii, un important centru universitar, important port (mai ales pentru minele de cupru din regiune) si unul dintre obiectivele turistice majore din aceasta tara.  Din 2003 orasul face parte din Patrimoniul UNESCO pentru istoria si  cultura sa, pentru  frumusetea naturala si arhitecturala si pentru ca “este o marturie exceptionala despre inceputurile globalizarii”.

Eu am ales sa petrec o zi aici, plecand dis de dimineata din Santiago de Chile. Cand calatoresc nu deschid niciodata televizorul, dar in dimineata aceea era un televizor in restaurantul unde luam micul dejun, asa ca am putut vedea la stiri luptele de strada si masinile incendiate de pe strazile Valparaiso. Ghida mi-a spus ca nu e chiar ce se vede pe ecrane (nu e prima data cand constat ca stirile sunt facute peste tot la fel). Ajunsi acolo, am vazut  ca masinile incendiate si ceva imbranceli erau doar pe doua strazi din piata centrala, restul orasului fiind linistit. Oricum aveam de gand sa vizitam doar centrul istoric, de pe terasele de acolo putand usor sa vedem tot orasul.

Pitorescul aici este dat de adaptarea arhitecturii si dezvoltarii urbane la topografia locului.  Strazi si stradute intortocheata, scari, pasaje fac legatura intre cladirile asezate in amfiteatrul natural. In unele locuri se deschid niste terase sau balcoane de unde se poate vedea orasul si golful si te poti orienta. Dealurile (sau cerro-cum se numesc aici) pe care se desfasoara labirintul de stradute colorate au un aer boem, o veselie intretinuta de muzica care se aude de la fel de fel de muzicanti ambulanti. Sigur, in atmosfera asta hippie intra si cainii vagabonzi, mormanele de gunoi, zecile de cabluri atarnate pe stalpi. Mie nu mi-au stricat bucuria, pentru ca atunci cand calatoresti esti mult mai deschis la lucrurile acestea. Plus ca nu mai vezi nimic din toate astea cand pe fundal se aude “Besa me mucho”.

Recomand sa incercati si funicularele, chiar daca au suta de ani inca functioneaza.

Magazine cu fel de fel  de lucruri traditionale, handmade, graffiti vesele pe toti peretii, un zumzait continuu, biserici, arhitectura coloniala, case care au apartinut fostilor imigranti de la inceput de secol. Am avut o ghida care mi-a spus povestea multor fosti propietari ale acestor vile ( traficanti de arme, jucatori la bursa, bancheri). Tot cu ea am intrat si in magazine si mi-a povestit despre simbolistica modelelor de pe tesaturile traditionale si despre Graffiti si istoria lor. Ai impresia ca desenele de pe ziduri sunt asa…doar le vezi si gata. Multe dintre ele au povesti intregi in spate, artisti celebri.

Gasesti propietari de galerii de arta sau magazine veniti din toate partile lumii. Adora sa stea la povesti cu turistii si si iti explica despre fiecare obiect, fara sa se supere daca nu cumperi nimic. Aici nimeni nu pare sa se grabeasca, ai impresia ca lucrurile se desfasoara intre doua petreceri.

Orasul este faimos pentru viata de noapte de aici, poeti, dansatori de tango, studenti, marinari, turisti, petrecand pana in zori. Nu am stat peste noapte aici, seara m-am intors in Santiago.

Valparaiso este celebru si pentru ca aici s-au nascut importanti oameni  politici, fostii presedinti : Augusto Pinochet si Salvador Allende.  Importanti oameni de cultura au ales sa locuiasc aici:  Pablo Neruda si  Rubén Dario.

Valparaiso este clar un oras ce nu trebuie ratat daca ajungeti in Chile. Cazarea aici este destul de proasta si scumpa, asa ca o varianta ar fi sa faceti o vizita de o zi placand din Santiago  de Chile. Mancarea, ca in orice loc super turistic, este scumpa, nu cine stie ce si astepti destul de mult pentru ca peste tot este aglomerat. E de preferat sa mancati in Vina del Mar, un oras modern aflat la 10 minute de mers cu masina.