Perito Moreno -ghetarul care iti incalzeste inima!

In ultimii 7 ani am fost in vreo 45 de tari, dar tot amanam Patagonia. Pentru ca stiam eu ca e frig, vant, iar partea cu ghetarii nu mi se parea interesanta, eu fiind genul de persoana care ar scoate iarna din calendar. Anul trecut am ajuns, finally, in Patagonia si m-am intalnit cu cel mai faimos ghetar al Americii de SudPerito Moreno. A fost dragoste la prima vedere si nici nu stiti cata caldura in inima poate aduce un ghetar!

Cand ma duc prima data intr-un loc prefer sa nu ma informez (ca de asta calatoresc cu agentie de cele mai multe ori). Sigur, nu au cum sa treaca toate informatiile pe langa tine, vazusem cateva poze, stiam ca e un obiectiv turistic important, dar nu ma uitasem la filmulete pe net si nici nu citisem despre obiectiv pentru ca mie mi se pare ca descoperirea aia de la fata locului este priceless!  Stiti sentimentul ala cand dai pe afara de atata bucurie si  iti vine sa opresti toti trecatorii si sa le spui “vedeti? vedeti cat de frumos e?”

  • Ghetarul  Perito Moreno este situat la 78 de kilometri de orasul El Calafate, in partea de sud-vest a provinciei Santa Cruz si la granita dintre Argentina si Chile.
  • Face parte din Parcul Național Los Glaciares , infiintat in 1937 si declarat World Heritage Site de către UNESCO în 1981. In  Los Glaciares este a treia calota de gheata din lume, ca mărime, după Antarctica și Groenlanda,
  • Acopera o suprafata de 250 de km patrati , se intinde pe o lungime de 30 km. iar latimea maxima este de 5 km.
  • Crestele  ghetarului se inalta pana la 74 metri deasupra suprafetei lacului Argentino, grosimea totala fiind de 170 metri
  • Este a treia cea mai mare rezerva de apa dulce din lume
  • Este unul dintre putinii ghetari din lume care continua sa creasca, cantitatea de gheata care se formeaza zilnic fiind mai mare decat cea care se topeste si se scurge in lacul Argentino.
  • Este numit dupa  Francisco Moreno – faimos explorator si academician argentinian cunoscut ca Perito Moreno (Perito= specialist) , care a studiat Patagonia in mai multe expeditii si a fost o figura importanta in apararea intereselor Argentinei in timpul negocierii Tratatului prin care s-au stabilit granitele intre Argentina si Chile in 1881.

E de preferat sa vizitati ghetarul pornind din El Calafate (cea mai neinspirata varianta ar fi cea pornind din Chile -Puero Natales pentru ca veti petrece 7,8 ore in bus si 2 ore la ghetar). Indiferent ca alegeti tururi cu operatori locali , taxi sau autobuze, in mai putin de 2 ore ajungeti la intrarea in parc. Aici puteti petrece o ora sau doua plimbandu-va pe pasarelele pietonale. De aici poti vedea fatadele de sud si de est ale ghetarului. Totul este impecabil organizat, descrierea traseelor, estimarea timpului necesar  pentru fiecare, balcoane de unde ai privelisti impresionante.

Ghetarul e viu, din cand in cand se aud sunete care vin din maruntaiele lui si cate o bucata de gheata se desprinde si cade in lac.

 

Urmeaza croaziera pe lac, pe langa ghetar.  Exista mai multe optiuni de tururi, eu am optat pentru o croaziera mai scurta pentru ca am ales sa fac  trekking pe ghetar, de fapt mini trekking, varianta de 1 ora si jumatate. Exista si varianta de 5 ore, dar nu ma simteam in stare  de asa ceva.

Trekkingul pe ghetar a fost pentru mine partea cea mai frumoasa a zilei! Dupa croaziera pe langa ghetar am coborat pe malul lacului, unde ghizi vorbitori de engleza si spaniola ne-au intampinat si ne-au prezentat detalii organizatorice. Nu se fac grupuri mai mari de 20 de oameni si intotdeauna sunt doi ghizi.  Am pornit pe malul lacului spre un adapost unde ni s-au dat niste crampoane pe care sa le punem peste incaltamintea noastra. Ne-au lasat cateva minute sa ne chinuim, timp in care ghizii s-au distrat copios, apoi ne-au incaltat ei.

Ne-au spus si ca trebuie sa mergem avand grija sa tinem picioarele departate cand pasim, sfat necesar avand in vedere ca vreo doi erau deja intinsi pe jos pana sa ne incaltam toti. Si nici nu te poti ridica singur ca ti se incalcesc picioarele:)). Ne-au invatat cum se urca si cum se coboara cu toata instalatia aia in picioare, pentru ca e foarte usor sa iti fracturezi glezna daca nu esti atent, te intorci altfel decat cu tot corpul sau casti ochii sa faci fotografii.  Sigur, toata lumea avea impresia ca stie mai bine, asa ca ghizii mai ridicau pe cate unul de pe jos din cand in cand (Slava Domnului, cu picioarele intregi) iar pe  mine m-a prins  cand prinsesem ceva viteza la vale si nu gaseam frana.

A meritat fiecare clipa! Mici lagune, rigole, susur de apa, crevase de 7, 8 metri, formatiuni de gheta de forme incredibile, nuante de bleu, straluciri de apa si , mai ales, ghetarul pe care il simti viu sub tine. La un moment dat s-a auzit un zgomot surd si greoi foarte aproape de noi (sau asa am avut noi impresia), si toata lumea s-a oprit dar nimeni nu s-a panicat. Sa simti cum freamata ghetarul sub picioarele tale, sa simti viata din pantecul lui …sunt clipe pentru care cuvintele nu sunt de ajuns! Si da, in momentele acelea simti cum ghetarul iti incalzeste inima!

 

O ora si jumatate a trecut foarte repede si toata lumea ar mai fi stat. A fost un tur de 10 ore in acea zi, frig si vant si totusi as mai fi stat. Perito Moreno ramane una din experientele memorabile din Patagonia si un loc unde precis ma voi intoarce!

Daca vrei si tu sa te intalnesti cu Perito Moreno si Patagonia, in ianuarie 2020 mergem impreuna! Vezi excursia aici.

One comment

Leave a Reply to Vasile Andra Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *