Lalish – Irak, templul sacru al Yazidițiilor

In Kurdistan – Irak, cam la 50 de km. de Mosul, se afla Lalish – Mecca Yazidiților.

Yazidiții sunt un grup religios de etnie kurda a căror credinta este un amestec intre zoroastrism, islam si alte religii preislamice, cu radacini foarte vechi, din timpuri mesopotamiene si asiriene.

Majoritatea locuiesc în Irak, langa Mosul, insa ii gasim in numar redus si in Armenia, Siria, Georgia, Iran, şi Turcia. Intreaga populatie de Yazidiți nu depaseste 700.000, 800.000 de oameni.

Sunt monoteisti, cred intr-un singur Dumnezeu care a creat lumea si apoi a lasat-o in grija a sapte fiinte divine, sapte ingeri, in fruntea carora se afla “Ingerul Păun” (Melek Taws),  inger creat din insasi lumina lui Dumnezeu. Tot acest proces de creatie  e descris in Cartea Neagra.

Credinciosii se roaga de cinci ori pe zi, in singuratate si intotdeauna cu fata indreptata spre Soare. Sunt foarte conectati cu natura, cu elementele naturii si pentru ei este foarte important Soarele si Focul.

Traiesc intr-o societate ierarhizată pe caste conduse de emiri sau printi (laici), iar casatoriile in afara castelor sunt interzise. Conducatorul religios este un șeic.

In 2014 Yazidiții au trecut printr-un genocid, mii de barbati fiind ucisi de ISIS, iar femeile supuse la agresiuni sexuale. De fapt, intreaga istorie a acestei populatii este un sir de persecutii si abuzuri.

In Lalish, o asezare care dateaza de 4000 de ani, se afla templul principal al acestei religii, templu folosit inca din timpuri sumeriene, de civilizatiile de atunci.

Yazidiții merg cel puțin o data în viata in pelerinaj la Lalish, la mormantul seicului Adi ibn Musafir, un mistic sufi care a trait in secolul Xll,  pe care Yaziditii il considera avatarul Ingerului Păun. 

In prezent satul nu mai este locuit decat de emir. Sunt case nelocuite dar pastrate descuiate pentru ca pelerinii sa se poata odihni aici.

Pentru a putea vizita aceste locuri, regula este sa te descalti de la intrarea in sat, pentru ca toata valea este un loc sacru. Nu conteaza ce anotimp este, pantofii si sosetele se lasa la intrarea in sat.  Se spune ca nimeni nu a racit vreodata, chiar daca a vizitat locul in plina iarna, pe zapada. Eu am nimerit intr-o zi destul de rece, cu ceva ploaie, si am stat cu picioarele goale  pe pietrele reci si chiar in apa mai mult de o ora si, legenda sau nu, nu am racit deloc.

Cand vizitezi templul, alta regula este ca niciodata sa nu calci pe praguri, intotdeauna pasesti peste. Se spune ca ingerii se odihnesc acolo. Oamenii cateodata saruta portile de piatra de la intrare, se roaga si lasa cate un banut .

Tot ansamblul religios a fost renovat de mai multe ori, de-a lungul timpului, fiind distrus de diferiti cuceritori. Ultima data portile centrale au fost refacute cu marmura adusa de la Mosul.

Peste tot se gasesc sculptate in piatra simboluri ale Soarelui si Lunii. Yazidiții au conexiune spirituala foarte puternica cu elementele naturii, in mod special cu Soarele. Bastonul reprezinta puterea seicului (liderul spiritual), iar sabia este simbolul printului (liderul politic) in timp ce pieptanul simbolizeaza intelepciunea batranilor (acestia isi piaptana barba).

 

Pe poarta de la intrarea in Templu este reprezentat un sarpe negru. Conform unei legende yazite, acest sarpe a salvat arca lui Noe, astupand cu trupul lui o spartura  care aparuse in lemnul barcii.

 

 

Pe coloanele din prima incapere sunt legate tot felul de materiale textile colorate si innodate. Aici pelerinii dezleaga prima data un nod, ajutand ca dorinta celui care a facut nodul sa se implineasca. Apoi leaga si dezleaga de trei ori alt nod, punandu-si si ei o dorinta. Ultima data leaga nodul foarte strans si il lasa acolo, urmand ca unul dintre pelerinii ce vin dupa ei sa il dezlege si sa ii ajute sa isi indeplineasca dorintele.

 

Urmatoarele camere sunt complet in intuneric, ai nevoie de lanterna sau o lumanare sa poti inainta prin incaperile si cotloanele sapate in piatra.

Urmeaza camere cu izvoare (izvorul Zim Zim,) altare, dar cea mai importanta este cea in care este mormantul seicului  Adi ibn Musafi , cel mai venerat sfant al yaziditilor.  Aceasta incapere are cel mai inalt acoperis si acesta este in forma de con.

Langa camera mormantului seicului se gaseste “piatra dorintelor” unde copiii arunca cate o haina, si daca aceasta aterizeaza pe piatra, se spune ca se indeplineste dorinta. Nu aveam cum sa ratez ocazia, asa ca am incercat de trei ori si acum astept sa mi se indeplineasca toate cele trei dorinte, pentru ca nu am ratat nici o aruncare.

 

Merg din camera in camera, in intuneric, cu picioarele goale pe pietrele reci si chiar prin apa (v-am spus ca susura pe acolo mai multe izvoare sfinte, am ajuns intr-o  incapere cu miros persistent de ulei de masline. La lumina lanternei de la telefon am descoperit sute de vase de lut cu ulei de masline  folosit pentru lampile de la templu iar intr-un capat este o platforma unde ingrijitorii templului aprind candele la fiecare apus de soare .

Una dintre cele mai importante sarbatori ale yaziditiilor este Anul Nou care se sarbatoreste primavara, in a treia miercuri din aprilie (pentru ei  miercuri e cum e duminica la noi).
La Lalish vin atunci Yazidiți si din alte parti ale lumii ca sa sarbatoreasca aici, in locul lor sacru. Se aprind 366 de candele – cate una pentru fiecare zi a anului din calendarul lor.  Dupa genocidul la care au fost supusi in 2014, refugiati pe unde au apucat, imprastiati prin toata lumea, Yazidiții nu au mai sarbatorit Anul Nou pana in 2018.
Anul acesta Yazidiții s-au intalnit din nou pentru a-si celebra traditiile, cultura, stramosii.  Este incredibil si demn de respect cum acesti oameni au trecut prin istorie si cat de mult isi iubesc si pastreaza ceea ce inaintasii lor le-au lasat.

2 comments

  1. Georgiana says:

    Aseara am vazut un documentar la tv despre aceasta zona si despre femeile ce se intorc la comunitate dupa ce au fost rapite si abuzate de ISIS.
    Astazi am vrut sa caut informatii suplimentare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *