Category Archives: Pe drumuri, prin lume

Idee de shopping in Mexic

De multe ori , cand ma intorc din calatorii, prietenele ma intreaba “ce ti-ai luat de acolo?” Si imi face placere sa impartasesc cu ele, pentru ca sunt lucruri traditionale, colorate, cu povesti..

De data asta ce “mi-am luat ” din Mexic.

Pe langa bijuterii, masti, bluze colorate, din Mexic te poti intoarce cu statuete din obsidian si pietre semipretioase. Lucrate cu lapis lazuri, perle, cuart, opal, argint ,reprezinta diverse zeitati mayase, figuri istorice, animale, etc. Mestesugul prelucrarii pietrelor tine de traditiile ancestrale ale mexicanilor de care sunt foarte mandri. Statuetele costa cateva sute de dolari si ajung si la mii de dolari functie de marime si materialele din care sunt facute. Daca le cumparati de la centre mestesugaresti aveti avantajul ca cineva va explica despre pietre, despre cum se prelucreaza, despre simbolurile de pe statuete, si, daca nimeriti un ghid bun, veti auzi si povesti despre zeitatile mayase si rolul lor protector in comunitatile de mexicani.

Daca vreti sa cumparati ceva e interesant sa alegeti statueta care va atrage si abia apoi sa aflati semnificatiile. Asa m-am intors eu cu Meztli, zeitatea Lunii cu care a fost dragoste la prima vedere. Am carat-o la bagaj de mana tot Mexicul, mi-au desfacut-o in nu stiu cate aeroporturi dar am ajuns amandoua acasa si acum Meztli priveste Luna din Romania.

 

Top 5+1 situri arheologice

Foarte multi ma intreaba ce mi-a placut cel mai mult in calatorii.  Greu, pentru ca mie imi place cam tot, imi place sa ma intalnesc cu oameni din alte parti ale lumii, sa ascult povesti, sa descoper locuri noi, istorie si traditii. Cu cat mai departe si cu cat mai diferiti de noi , cu atat mai bine! M-am gandit totusi sa fac un top al locurilor care mi-au placut cel mai mult (fara Europa, aici am cea mai putina experienta). Daca data trecuta am vorbit despre Top 5  atractii naturale, astazi continui cu siturile arheologice care m-au impresionat cel mai mult.

Top 5+1 situri arheologice (pentru ca oricat mi-am propus sa fac top 5, nu am putut sa renunt la al 6-lea)

1.Machu Picchu – Orasul de cristal al Incasilor

In Anzii peruvieni, la 2430 m, strajuid Valea Sacra, se afla Machu Picchu, cel mai spectaculos sit incas. Construit in sec. al XV-lea, de-a lungul a peste 100 de ani, nu a fost terminat niciodata. Atunci cand a venit invazia spanioala incasii au preferat sa il paraseasca decat ca invadatorii sa ajunga aici. E miraculos cum, desi la doar 80 de km de Cusco, Machu Picchu nu a fost gasit niciodata de catre conchistadori si a stat ascuns sub vegetatie pana in 1911. Pe langa spectaculozitatea privelistii Machu Picchu este si un puternic loc energetic, un loc de putere, unul din acele spatii care se deschide mai usor spre alta dimensiune. Simti asta daca ajungi dimineta cand nu e invadat de turisti si, inainte de-l privi cu ochii fizici, simti locul cu inima. Se spune ca, atunci cand mureau, sufletele Incasilor veneau aici,  Orasul de cristal fiind punctul din care Sufletul se putea  intoarce Acasa.

Din 2011 numarul de turisti pe zi a fost limitat la 2500 si in acest moment exista discutii despre o limitare si mai drastica pentru viitor, asa ca vizitati  locul inainte de a trebui sa va programati cu 2 ani inainte!

 

2.Angkor  –  parcul arheologic din Cambodgia

Angkor – complexul de temple hinduse se intinde  pe 400 ha si este cel mai mare monument religios din lume si cel mai mare oras din perioada preindustriala. Construit in sec. al Xll-lea , a fost dedicat zeului hindus Vishnu, unul dintre cei 3  principali zei hindusi. Templul – munte  a fost contruit dupa forma muntelui mitic Meru unde locuiesc zeitatile hinduse si planurile de constructie au fost facute tinandu-se cont de armonizarea cu Universul. Axul central este aliniat cu planetele si tot complexul e organizat ca o mandala. Se spune ca aici au locuit peste 1 milion de oameni si orasul se intindea pe o suprafata de 1000 km patrati. Cele mai importante temple sunt : Angkor Wat, Angkor Thom si Bayon. Pe  pereti sunt sute de basoreliefuri care redau viata orasului din acele vremuri, adevarate povesti sculptate. Parcul arheologic face parte din patrimoniul Unesco din 1992. Mai multe fotografii :                      https://www.facebook.com/pg/Omul-pe-drum-1402064610014310/photos/?tab=album&album_id=1444652609088843

 

3.Petra – Orasul trandafiriu

Petra a fost construita in sec IV I.Ch., in plin desert, de catre un trib nomad de arabi (nabateenii) pe axa marilor drumuri comerciale, in calea caravanelor de matase din China si a celor cu condimente din India. Jumatate sapat in peretii canionului, jumatate construit din piatra,  orasul Petra pastreaza si azi elemente arhitecturale nabateene, romane , bizantine, elene dobandite in vremurile cand a fost provincie romana sau oras bizantin. La sfarsitul secolului VI orasul a fost distrus in mare parte de catre un cutremur iar supravietuitorii l-au parasit, ruinele pastrandu-se ascunse aproape 1000 de ani. Astazi vizitatorii spectaculosului oras  se pot bucura de privelistea versantilor colorati, mormintelor sapate in piatra,  defileelor si a peisajului parca de pe alta planeta. Bijuteria Petrei este fatada sapata in piatra, inalta de 40 m si cunoscuta sub denumira de Tezaurul.Tezaurul a devenit faimos datorita lui Harrison Ford si filmului sau „Indiana Jones and The Last Crusade”. Cei care se incumeta sa mearga pe jos o ora si ceva (exista varianta si calare pe magar) prin peisajul selenar descopera si al doilea obiectiv iconic pentru Petra :Manastirea incrustrata in varful munelui despre care  se crede ca a fost de fapt  mormantul  unui rege. Daca ajungeti la Petra rezervati-va cel putin o zi si jumatate, nu va va parea rau. Nu degeaba este printre cele 7 minuni ale lumii moderne!

 

4. Tikal – inima Imperiului Mayas

Situat in nordul Guatemalei, in mijlocul padurii tropicale, Tikal este cel mai mare sit arheologic  din America Centrala si contine 3000 de structuri, majoritatea dintre ele acoperite inca de vegetatia luxurianta a junglei. In prezent sunt aduse la suprafata doar 20% dintre cladiri. Situl dateaza din secolul 4 i.Hr., dar dovezile arheologice arata ca  a ramas locuit pana in jurul anului 400 d. Hr si a fost capitala celui mai puternic stat Maya. In complexul de cladiri sunt 5 Temple, fiecare cu povestea lui.  Vizitarea Tikal-ului este o calatorie mistica in istoria impresionanta a civilizatiei Maya si il recomand pasionatilor de istorie si spiritualitate! Mai multe fotografii Tikal :        https://www.facebook.com/pg/Omul-pe-drum-1402064610014310/photos/?tab=album&album_id=1553190571568379

 

 

5.Lalibela – bisericile taiate in piatra

Lalibela este un oras in nordul Etiopiei, la o altitudine de 2500 m ,unul dintre cele mai faimoase lacasuri de cult ale ortodoxiei. Aici exista 11 biserici, constructii monolitice sapate in blocuri de piatra. Acoperisurile sunt la nivelul solului, iar bisericile au fost taiate in piatra bazaltica rosiatica si au inaltimi de 12, 13 m. Au fost construite in secolul Xll  sub domnia regelui Lalibela, care a încercat să reconstruiască aici, ca urmare a cuceririi Țării Sfinte de către musulmani in 1187, noul oraș Ierusalim. Legendele locului spun ca s-au construit asa de repede (aproximativ 23 de ani) pentru ca noaptea veneau ingerii si continuau lucrarea oamenilor. Ingerii semanau cu ceea ce unii dintre noi am numi extraterestrii. Aici se oficiaza slujbe de la construirea lor pana in zilele noastre neintrerupt!  La Lalibela am descoperit, prin povestile ghidului (am avut noroc ca ghidul sa fie nepotul preotului celei mai importante biserici de aici-Sfantul Gheorghe) un altfel de crestinism, cel de inceputuri, nealterat de interventiile ulterioare ale Bisericii functie de diverse interese.                                Mai multe fotografii din Etiopia   https://www.facebook.com/pg/Omul-pe-drum-1402064610014310/photos/?tab=album&album_id=1526491497571620

 

6.Palenque – Mexic

In padurea tropicala a muntilor Tumbala -Chipas, Mexic- se afla ruinele din Palenque, unul dintre cele mai importante situri arheologice mayase din Mexic si America Centrala.Desi mai putin cunoscut, a fost locul care pe mine m-a impresionat cel mai mult, cu mult peste Chichen-itza si Teotihuacan. Majoritatea cladirilor au fost construite intre secolele VI si X. Pacal,  cel mai insemnat conducator al orasului-stat si-a inceput domnia in 603 d.Hr. si a inceput constructia complexului arhitectural care a rezistat pana azi. Numai 34 din cele peste 500 de cladiri au fost excavate si scoase la lumina pana in zilele noastre. Zidurile sunt ornate cu rigips in care sunt gravate scene din ceremoniile si activitatile conducatorilor iar Templul Inscriiptiilor contile glife ce povestesc despre traditiile si obiceiurile acelor timpuri. Am vizitat situl pe o ploaie marunta de toamna, eram uda pana la piele si nu ma saturam sa ascult povestile ghidului. Un ghid  local bun va va spune o gramada de povesti pe care nu aveti cum sa le aflati de pe net si eu am avut noroc de unul foarte bun.

 

Top 5 atractii naturale

Foarte multi ma intreaba ce mi-a placut cel mai mult in calatorii.  Greu, pentru ca mie imi place cam tot, imi place sa ma intalnesc cu oameni din alte parti ale lumii, sa ascult povesti, sa descoper locuri noi, istorie si traditii. Cu cat mai departe si cu cat mai diferiti de noi , cu atat mai bine! M-am gandit totusi sa fac un top al locurilor care mi-au placut cel mai mult (fara Europa, aici am cea mai putina experienta). Si incep cu atractiile naturale:

Top 5 atractii naturale

1. Cascada Iguazu – atat partea braziliana cat si cea argentiniana.                                Pentru mine ramane locul care m-a impresionat cel mai mult, locul unde am simtit pana in pantece maretia si forta naturii. Imi curgeau lacrimi de atata frumusete si nu eram singura. Daca te lasi prins de curgerea apelor sunt momente cand nu mai stii daca esti in interiorul sau in exteriorul cascadei. Si simti forta apelor, asa cum nu iti inchipuiai ca se poate simti. E un loc unde sigur ma voi intoarce. Aveti aici fotografiile facute la cascada  https://www.facebook.com/pg/Omul-pe-drum-1402064610014310/photos/?tab=album&album_id=1509059629314807

 

2. Canionul Colca – situat in Anzii din Peru, canionul Colca este printre cele mai adanci din lume. Lumea vazuta de la peste 400o de metri iti taie rasuflarea si la propriu si la figurat. Daca ai curiozitatea sa privesti lumea de sus, prin ochii condorului, aici este locul. Cruz del Condor este un punct de observatie de unde, daca ajungi de dimineata, poti admira zborul condorilor.                                         Video  https://www.facebook.com/1402064610014310/videos/1772607169626717/

 

3. Parcul National Zhangjiajie -Hunan -China                                                                   Daca va spun ca muntii de aici au fost inspiratie pentru muntii plutitori Hallelujah Mountain din Avatar iar stanca Southern Sky Column a fost redenumita oficial Avatar Hallelujah am spus tot!

Mai multe fotografii     https://www.facebook.com/pg/Omul-pe-drum-1402064610014310/photos/?tab=album&album_id=1677282399159195

4. Ha Long Bay – Vietnam                                                                                             Aproape 2000 de insule, grote, ape de smarald. Legenda spune ca Imparatul de Jad, atunci cand invadatorii au incercat sa atace Vietnamul pe mare, a cerut ajutorul Mamei Dragon si a copiilor ei. Acestia au coborat din cer si au scuipat in apele golfului perle si smaralde care s-au prefacut in insule de jad, grote, poduri de piatra care au oprit invadatorii. Se spune ca ca dragonii au fost atat de incantati de frumusetea locului pe care l-au creat incat au preferat sa ramana aici decat sa se intoarca in Rai. Ha Long e un Rai ce asteapta sa fie vizitat!

Aveti aici mai multe fotografii                              https://www.facebook.com/pg/Omul-pe-drum-1402064610014310/photos/?tab=album&album_id=1425290051025099

5. Table Mountain Cape Town                                                                 Locul unde, in mijlocul orasulu,i te poti cocota pe un platou de munte de unde te poti uita in jos  la nori. Te simti ca pe acoperisul lumii si frumusetea peisajelor iti taie respiratia.Mai multe fotografii din Cape Town                               https://www.facebook.com/pg/Omul-pe-drum-1402064610014310/photos/?tab=album&album_id=1551417445079025

Sigur, ar mai fi de povestit despre plajele din Seychelle, Cascada Victoria, Savanele din Africa, terasele de orez din Bali, ciresii infloriti din Japonia… V-am spus ca mie imi place tot!

Data viitoare vorbim despre topul siturilor arheologice pe care le-am vizitat!

 

Caral – cea mai veche civilizatie a Americilor

Cam la 3 ore nord de Lima, pe terasele desertice de deasupra vaii raului Supe, pe o suprafata mai mare de 60 de hectare,  se intinde orasul sacru Caral, cea mai veche civilizatie a Americilor si a doua ca vechime din lume, in acelasi timp cu civilizatia egipteana. E un loc mai putin vizitat de turisti dar foarte pretuit de localnici. Complexul  de la Caral a fost descoperit in 1948, dar a inceput sa fie studiat abia in 1978. In valea Supe sunt altele 19 sit-uri arheologice.

Caral a fost un oras locuit cam de 3000 de oameni, cu  zone rezidentiale , piramide, temple, amfiteatre sapate in piatra si piete circulare si este impresionant din punct de vedere al planificarii urbanistice. In urma datarilor cu radiocarbon s-a dovedit  ca situl dateaza din jurul anilor 3000 I. Hr. si a fost locuit pana in jur de 1800 I. Hr. Datorita faptului ca este in desert si a fost acoperit cu nisip totul s-a pastrat foarte bine (constructii si obiecte). Civilizatia Caral a uimit arheologii si oamenii de stiinta pentru ca s-a dovedit ca era detinatoarea unor tehnologii si cunostinte avansate de inginerie, astronomie, mecanica fluidelor (ei deja foloseau tehnica care a fost descoperita apoi dupa 1750 si numita Efectul Venturi), climatologie si planificarea culturilor, arhitectura (fiind o zona seismica constructiile au o fundatie flexibila) medicina si pharmacologie (de exemplu foloseau substanta activa a aspirinei extrasa din salcie). S-au gasit textile si saci imensi folositi pentru transportul pietrelor pentru constructii, cunosteau culorile si quipu (sistem de stocare a informatiilor preluat si de incasi). S-au gasit 32 de flaute din oase de condor si pelicani si 37 de cornuri muzicale din oase de cerbi si lame. Instrumentele muzicale erau decorate cu diferite desene si au fost datate ca fiind din 2190  I. Hr. si dovedesc si faptul ca existau schimburi comerciale cu alte orase situate in zone de coasta sau de munte.

Nu s-au gasit arme, corpuri mutilate sau dovezi ale unor batalii. Acest fapt impreuna cu existenta dovezilor  clare ale schimburilor comerciale si a unei vieti artistice intense (locuri pentru dans, cantec, instrumente muzicale ) a dus la concluzia ca societatea era bazata pe schimburi comerciale si placere. Civilizatia Caral este si astazi un model de dezvoltare urbana in armonie cu natura, ei preferand sa construiasca orasul in zona de desert pentru a pastra valea raului Supe pentru argicultura iar planul lor urbanistic a fost preluat de multe civilizatii andine ulterioare.

Nu am intalnit decat 2 turisti europeni , insa e plin de studenti peruani care vin ”cu clasa” si de arheologi care inca lucreaza acolo si descopera in fiecare zi noi lucruri. Am fost martora in momentul care au gasit o bucatica de material textil (pe care eu nu as fi observat-o veci in gramada de nisip) si in clipa aceea m-au trecut toti fiorii gandindu-ma ca e o bucatica dintr-o haina pe care o purta un om acum 5000 de ani. Am inteles pentru prima data emotia pe care o simt arheologii si de ce stau in soare zile intregi scotocind dupa dovezi ale civilizatilor trecute.

Nu o sa va povestesc despre energia acelor locuri pentru ca sunt trairi foarte personale, dar o sa va spun ca, daca ajungeti in Peru, merita sa vizitati si Caral, chiar daca inseamna o zi in plus la excursie!

 

De la poseta la rucsac

Acum vreo 10 ani, ca o corporatista de nadejde, munceam mult peste program, aveam rata la casa si ma uitam cu jind la posete prin mall-uri. Cu munca si perseverenta am umplut dulapurile cu posete frumos colorate, diferite marimi, culori si forme. Acumularea de gentute a avut de suferit odata cu demisia si calatoriile din ce in ce mai dese.  Am constatat ca imi trebuie mai multe rucsacuri, asa ca posetutele au fost impinse in fundul dulapului sau imprastiate pe la prietene. Astazi am facut ordine si am constatat ca rucsacurile au umplut rafturile si ma gandeam cate poate spune despre viata ta dulapul cu posete, genti, rucsacuri , a fost ca o privire retrospectiva a ultimilor ani…

P.s. Cert e faptul ca toate sunt colorate si vesele!

Singura in calatorie – ce experienta!

Nu calatoresc singura de obicei dar dupa ultimele 2 experiente cand am plecat de nebuna in Peru fara sa stiu exact de ce, unde o sa stau, ce o sa fac, recomand tuturor sa incerce aceasta experienta macar o data. De preferinta in afara Europei.

De ce sa calatoresti singura?

Pentru ca iesi din zona de confort atat din punct de vedere fizic cat si emotional asa cum acasa nu ai cum, pentru ca dai nas in nas cu limitele tale si de multe ori le depasesti doar pentru ca nu ai de ales.

Pentru ca te descoperi pe tine prin ceilalti, reusesti sa vezi cine esti in clipa asta: oameni straini pe care ii vezi pentru prima data, cu care nu reusesti sa comunici prea bine in nici o limba si care reactioneaza la cine esti tu acum, fara sa fie influentati de cine erai acum 5 ani, 2 ani, fara sa aduca etichete din trecut, o oglinda fidela a prezentului.

Pentru ca descoperi o gramada de frici de care nu erai constient si le depasesti traindu-le si cufundandu-te in ele pana nu mai ai aer ca apoi sa te trezesti ca au disparut.

Pentru ca e un foarte bun antrenament de a-ti asculta instinctele, vocea interioara. De multe ori trebuie sa iei decizii bazandu-te doar pe ele.

Pentru ca iti dai seama cine de acasa iti lipseste cu adevarat, cui  ii lipsesti si cine isi aduce aminte sa te intrebe cum iti e. De departe evaluarea relatiilor se face altfel, mai obiectiv.

Pentru ca vrand, nevrand stai cu tine asa cum nu o faci chiar daca esti obisnuit sa faci zilnic asta sau esti obisnuit sa faci meditatii. Sa vezi cum e cand stai cu tine o zi intreaga sau doua plimbandu-te prin oras sau stand in camera fara sa vorbesti cu nimeni. Esti surprins de cat de multe ai de vorbit cu tine si, mai ales, cat de multe emotii de care nu aveai timp  sau pe care nu voiai sa le traiesti.

Pentru ca atunci cand esti singura ai altfel acces la informatii despre viata oamenilor de aici, despre viata de familie, despre subiecte tabu, informatii pe care nu o sa le afli niciodata de la un ghid. Oamenii sunt mult mai deschisi sa te invite in casa lor, sa iti povesteasca “d-ale lor”.

Pentru ca intalnesti oameni din toate colturile lumii cu care imparti taxiul, imparti o masa la un restaurant sau pur si simplu o banca. Toata lumea intra in vorba normal si firesc. Acasa nu se intampla asta pentru ca s-ar chema  “agatat” si avem o gramada de idei preconcepute despre asta. Si nu se intampla nici cand calatoresti in cuplu sau in grup.

Pentru ca inveti sa fii observator, fara sa judeci.

Pentru ca dupa experienta asta vei avea mai multa incredere in tine, te vei cunoaste mai bine, vei invata mai multe despre oameni, despre relatii, vei sti exact unde te afli in evolutia ta. Vei vedea totul mai clar, mai obiectiv, vei avea mai multa incredere sa te lasi condus de intuitie si nu vei mai simti nevoia sa controlezi totul, sa stii totul.

“Certainly, travel is more than the seeing of sights; it is a change that goes on, deep and permanent, in the ideas of living. “Mary Ritter Beard

 

 

Baia zeitelor -tratament cu plante in Peru, ep.lll

M-am trezit de la 5 dimineata ca sa ajung printre primii la clinica. Ploaie, ceata si 8 grade. Astazi sunt la a patra sedinta de tratament cu plante si nu  pot sa zic ca vad cine stie ce imbunatatiri, asa ca sunt cam mofluza. Vine Mariano, bine dispus ca de obicei si ma intreba cum sunt. Primul lucru pe care i-l spun e ca mi-e frig. Aici nimic nu e incalzit si ma mir cum oamenii astia sunt ok la 12 grade in casa. E adevarat ca nu stau ca mine dezbracati, masati si impachetati in plante…ude. Dupa ce ma “ia la mana” din cap pana in picioare imi spune ca azi e timpul pentru “baia zeitelor”, o baie cu o apa in care au fiert peste 50 de plante medicinale. Se numeste asa pentru ca in vechiul Egipt numai femeile din nobilime isi permiteau asa ceva. M-am strambat la inceput dar mi-am adus aminte de ce am venit aici asa ca am acceptat dar i-am spus lui Mariano ca vreau sa lucrez doar cu Edith si Indira, fetele lui. Mi-a zambit si mi-a zis ca intelege de ce, ca stie ca simt energia persoanelor cu care lucrez. Cu fetele ne-am placut de la inceput si de cate ori imi fac ele unele proceduri se simte diferit decat atunci cand lucrez cu alti angajati de aici.

Eee… si iata-ma pe mine zeita in fundul gol, la 12 grade, cum ma asez intr-o cadita de plastic cam ponosita si Edith si Indira imi toarna dintr-un cazan de vreo 15 l  o fiertura inchisa la culoare si ma freaca bine cu niste frunze. Imi spun sa multumesc plantelor si sa ma deschid astfel incat ele sa poata sa lucreze. Cred ca eram un pic crispata pentru ca nu era o situatie tocmai confortabila. Si deodata vine Alexa, fiica de 3 ani a Indirei care statuse cuminte pe scaun si incepe sa ma spele cu manutele ei si sa imi spuna :” las plantas son muy buenos”. Mi-a disparut orice incordare si m-am bucurat de baie si de tot momentul. Apoi m-au impachetat in paturi si am stat cam 20 de minute iar Alexa a stat cu mine. Mi-a lipit si o steluta pe frunte si mi-a zis ca sunt printesa :). Imediat dupa baia de plante am avut o stare de fericire de mi-au dat lacrimile, fara motiv. Am simtit cum tot corpul se relaxeaza si parca pluteam.

Alexa, desi are doar 3 ani,  se invarte toata ziua printre pacienti si se baga tot timpul sa maseze, sa impacheteze cu plante, stie toate procedurile. Zice ca ii plac plantele si cand o sa fie mare o sa fie ca bunicul Mariano. Mori de drag sa o vezi cu manutele alea mici cum pune pasta aia de plante pe picioarele batranilor!

Indira mi-a povestit ca aici femeile care nasc fac de 3 ori aceasta baie de plante  dupa care sunt impachetate strans in fase de bumbac pentru reasezarea oaselor dupa sarcina.

E asa de ciudat sa fii singura la mama naibii, sa ai o problema de sanatate si oamenii acestia pe care pana acum cateva saptamani nu ii cunosteam sa te faca sa te simti ca intr-o familie, in singuranta si sa ii simti ca se ocupa cu drag de tine chiar daca nici macar nu reusim sa comunicam in aceeasi limba! Pe langa tratamentul de vindecare cu plante, aceasta calatorie este si o experienta revelatoare despre oameni! Tot timpul descopar, in diferite colturi ale lumii, ca nu are nici o relevanta unde traiesc, daca sunt bogati sau saraci, educati sau nu:oamenii pot fi frumosi in orice conditii!

Aveti aici

ep.l http://omulpedrum.ro/2017/02/20/a-doua-sedinta-de-vindecare-cu-plante-peru/

ep. ll  http://omulpedrum.ro/2017/02/23/gasca-mi-a-stricat-feng-shui-ul-ep-ll-aventuri-in-peru/

 

Gâsca mi-a stricat feng-shui-ul! – ep. ll aventuri in Peru

Primele 4 zile la hotelul din Urubamba cu o zi fara apa calda, o zi fara lumina, alta fara apa calda si net, toate fara caldura m-au convins sa ma mut din Urubamba in Cuzco. Aici hotelul e ok, insa acum trebuie sa fac naveta la clinica lui Mariano din Urubamba la fiecare 2 zile. Cam o ora de mers cu masina. Taxi -ul intre 2 localitati este destul de scump asa ca m-am hotarat sa merg cu colectivo, un fel de maxi taxi.

Asa ca iata-ma la 6 dimineata in autogara, bucuroasa ca gasesc o masina aproape plina, gata de plecare. Ma asez cuminte la un loc la fereastra si astept sa se urce toata lumea. O femeie se chinuia impreuna cu soferul sa urce vreo 10 gaini vii, invelite intr-o plasa, pe acoperisul masinii. Zburatoarele erau foarte agitate asa ca in jurul maxi-taxi-ului incepuse  o ploaie de pene. Au facut ce au facut de au rezolvat cu gainile si gata de plecare! Proprietara gainilor se urca si ea, ghici unde? Pe singurul loc ramas liber, adica langa mine. Pe langa ca mirosea conform ocupatiei, se urca si cu o gâscă in brate, probabil asta nu se intelegea bine cu gainile cocotate pe masina. Prea tarziu sa cobor, soferul pornise deja! Teoretic, gâsca era la ea in brate, practic gatul si ciocul erau la mine. Si eu nu, nu sunt genul sa ma omor dupa animale, sa le iau in brate, sa le mangai, sa ma topesc de dragul lor, mai ales cand miros urat! A naibii gâscă sau gâscan, ce o fi fost, m-a simtit: facea ce facea si ma mai ciugulea de haine. Am tot impins-o asa, pe neobservate cu cotul. Atat mi-a trebuit ca a inceput sa ma sâsâie! Ma facusem toata mica, ma bagasem in geamul masinii, ma uitam pe ferestra poate, poate se prinde afurisita ca nu o plac si ma lasa in pace. Calcul gresit! A fost unul din momentele in care am regretat profund ca nu m-am uitat la telenovele, ca as fi stiut si eu sa-i spun ceva de mama cucoanei cu zburatoarea. Am facut cat am stiut si am tot spus “seniora, seniora!” aratand inspre gâscă si uitandu-ma indignata…adica asa am crezut eu. Nu stiu ce a inteles ea din indignarea mea ca mi-a zambit si dadea din cap: “muy linda, muy linda!” Nu stiu daca se referea la mine sau la gâscă… Am continuat sa ma lupt cu afurisita de pasare tot drumul si cred ca eram rosie de nervi. Cireasa de pe tort a fost cand, in momentul in care a coborat (cu o statie mai devreme decat mine) si a vrut sa scoata banii sa plateasca mi-a zis nu stiu ce, eu m-am uitat ca tampa in ochii ei si ea mi-a trantit gâsca in brate. Probabil ca spusese “tine gâsca cât scot banii”…

Sunshine-iarba-de-gasca_540-crop

Am ajuns la clinica cu mancarimi pe piele de nervi (inca sper ca nu de purici), rosie la fata si cu durere de stomac. Surprinzator pentru cineva care a lucrat ceva in ultimii ani pentru echilibrul emotional! Nu ma scoate  din zenul meu traficul din Bucuresti, daca tipa cineva la mine sau imi vorbeste urat, nu m-am dezechilibrat cand am ramas la 3 noaptea pe aeroport in New Delhi pentru ca aveam o problema cu viza pentru Bhutan, cand era sa pierd avionul dinspre China, cand am pierdut bani sau mi s-a furat aparatul de fotografiat si in multe situatii mult mai grave. Si totusi , mi-a stricat zenul si feng-shui-ul o gâscă!  Cea mai buna dovada ca niciodata nu terminam de lucrat noi cu noi, intotdeauna mai e de imbunatatit ceva!

Episodul 1 http://omulpedrum.ro/2017/02/20/a-doua-sedinta-de-vindecare-cu-plante-peru/

 

 

A doua sedinta de vindecare cu plante-Peru

Am  fost pentru a doua oara la vindecatorul cu plante la tratament. Fiind duminica a venit special pentru mine, asa ca am putut sta mai mult de vorba timp de 2 ore cat a durat tratamentul. Cum nu vorbesc spaniola, probabil ca nu am inteles tot ce mi-a povestit, dar tot am ramas cu gura cascata. Mariano are in jur de 60 de ani, are un fel de clinica in care trateaza cu plante problemele care ar fi tratate in medicina clasica de catre un ortoped, poate si neurolog avand in vedere ca se ocupa si de probleme de coloana. De cand l-am intalnit am fost surprinsa ca un vindecator specializat in medicina andina (vindecator cu plante) stie asa de bine anatomie si denumirile muschilor, oaselor, etc. Acum am aflat ca a studiat medicina clasica si traditionala in Cuba. Vreo 10 ani pusi laolalta si 4 specializari. Apoi a fost voluntar ONU impreuna cu un grup de medici cubanezi in vreo 54 de tari si a salvat oameni cu picioare si maini rupte , cu bazinul fracturat, de multe ori folosind plantele. Imi spunea ca cei de acolo ii ziceau ca e nebun dar continuau sa vina la el. A invatat si medicina traditionala, a invatat de la samani. Dupa un timp s-a intors in tara lui pentru ca stie ca oamenii de aici au nevoie de el .

L-am vazut cum, cand pune mana pe pacient, inchide ochii se se lasa sa simta. Asa a facut si prima data cand l-am cunoscut si mi-a spus doar prin palpare ce nu reusisem sa aflu cu 4 RMN-uri. Mi-a povestit cum un doctor trebuie sa invete continuu, sa empatizeze cu pacientul si sa-i simta corpul pentru ca acesta spune singur care e problema. Medicina moderna pierde prin faptul ca medicul nu mai e conectat cu pacientul si diagnosticheaza doar prin aparate. Nu pot sa nu il cred avand in vedere ca eu am avut 2 propuneri de operatie de la ortopezi  (mari profesori doctori), uitandu-se doar pe RMN, fara sa ma atinga, cam 15 minute consultatia. Si culmea, unul zicea ca e de operat meniscul, altul cartilajul…nu am stiut pe care sa dau banii :)). Mariano povesteste asa de frumos despre plante si despre cum interactionam energetic cu ele, despre cum emotiile  negative blocheaza curgerea energiei in corp si plantele curata si vindeca. Dar doar daca le lasi, daca iti doresti sa te vindeci la toate nivelele.

Imi place ca atunci cand lucreaza, in timpul masajului iti explica ce gaseste, cum muschiul cutare care e contractat trage de osul cutare…

Nu va inchipuiti ca tratamentul arata ca la spa. Conditiile sunt destul de modeste. Nu e foarte placut sa stai dezbracata la 12, 13 grade in timpul masajului. Mai pun cate o patura…Apoi urmeaza masajul cu frunze de plante oparite. Am recunoscut doar frunzele de coca si eucalipt. Te umpli de o zeama maronie, ca atunci cand fierbi frunzele de nuc. Si desi sunt calde, in urmatoarele secunde dupa masaj iti clantane dintii de frig. Mie, ca se pare ca ei sunt obisnuiti.

Urmeaza impachetatul cu o pasta facuta din plante. Nu vreti sa stiti cum e avand in vedere ca deja mi-e frig de mor si mai vin si chestiile alea reci pe spate:) . Urmeaza un strat de tifon apoi unul de hartie de sac (nu, nu glumesc) dupa care te infasoara ca pe o mumie in niste bandaje si le coase cu ac si ata. Ca nu va inchipuiti ca au fase eleastice sau cine stie ce fase sterile.  Am aflat apoi ca fasele trebuie sa fie obligatoriu de bumbac, nu folosesc decat tesaturi naturale. Si stai asa cam o zi jumate, doua. Va dati seama ca hainele sunt de aruncat iar de dormit asa impachetat…Si fara dus, bineinteles.:))) Data trecuta cei de la hotel mi-au fiert 2 cazane de apa cu rozmarin din curte si asa m-am spalat cand mi-am scos bandajele. Si peste toate astea se pare ca interactiunea cu plantele scoate  la suprafata tot felul de emotii. In timpul tratamentului apar tristeti, lacrimi, deznadejdi, abandon. Mariano imi spune ca sunt emotiile blocate in incheieturi, in contracturile muschilor.

IMG_0322

Am invatat sa ma misc impachetata de la genunchi pana la gat. Noroc ca am bratele libere. Am invatat sa dorm impachetata in pietris pentru ca in clipa in care se usuca preparatul acela din plante se face ca un pietris. Am invatat sa stau intr-un loc (ca tot radeau prietenii de mine ca dupa vacantele mele ai avea nevoie de o vacanta) si sa ma las ajutata de oamenii necunoscuti din jur. Asta da lectie, a trebuit sa ajung intr-un orasel din Peru sa invat toate astea. E inutil sa va spun prin ce carusel de emotii trec…Usor? Nu , nici vorba! Am plans, am dat din picioare de nervi, imi vine sa ma urc pe pereti ca trebuie sa stau intr-un singur loc eu, care nici in Seychelle nu am putut sa stau mai mult de 4 zile:)).

Si e abia a doua sedinta…trag aer in piept si ma pregatesc pentru urmatoarele 2 saptamani. Aveti aici episodul lll.

P.s. Stiu ca pentru cei care nu stiu toata povestea si cum am ajuns aici e cam fara cap si coada dar am simtit sa impartasesc experianta de astazi . Stiam ca daca nu o fac acum nu o sa o mai fac peste cateva zile. Probabil ca la un moment dat povestesc si restul..

Mosuo – societatea matriarhala care nu a auzit de casatorie dar se bucura din plin de relatiile sexuale bazate pe sentimente

In sud-vestul Chinei, la granita dintre provinciile Yunnan si Sichuan , in jurul lacului Lugu  (2700 m) traieste un grup etnic care  numara in jur de 40.000 de persoane –Mosuo. Este o societate veche cam de 1600 de ani in care inca functioneaza matriarhatul (familiile se constituie pe linie materna) si care  este cunoscuta mai ales pentru obiceiurile sexuale  considerate exotice de catre societatea occidentala.

Aici nu exista conceptul de casatorie,  asa cum il intelegem noi. Exista doar ceea ce se cheama “walking marriages” (zou-hun  in chineza), sau relatii de vizitare. Cand un barbat este atras de o femeie, daca aceasta ii da permisiunea, incepe sa o viziteze discret. Seara barbatul se duce in vizita la femeie, ramane peste noapte iar dimineata devreme se intoarce la famila lui. Partenerii nu locuiesc niciodata in aceeasi casa, fiecare locuieste si are responsabilitati in familia lui constituita pe linie materna. Legaturile se bazeaza exclusiv pe sentimentele partenerilor (ce exotic!) si doi oameni sunt intr-o relatie doar atat timp cat au sentimente unul pentru celalalt. O femeie poate avea mai multi iubiti in acelasi timp, relatiile sunt foarte discrete si pot deveni publice odata cu aparitia unui copil, dar partenerii vor locui in continuare separat. Copiii rezultati din relatie raman intotdeauna in famila mamei si sunt responsabilitatea acesteia in timp ce barbatul este responsabil si contribuie la cresterea copiilor din familia lui (copiii surorilor, matusilor). In limba lor nu exista cuvinte pentru “tata” si  “sot” si au  propria lor religie-Daba.

4657048-3x2-700x467

Femeile sunt capul familiei,  iau decizii, se ocupa sa asigure un venit in casa, au propietati, sunt responsabile de cresterea tuturor copiilor din familie. Barbatii vaneaza, pescuiesc, scriu poezii, cresc copiii matusilor si surorilor si viziteaza discret vecinele la ceas de seara.

Venind din “lumea civilizata”(in vine din ce in ce mai des sa pun doua randuri de ghilimele:)) o astfel  de societate poate parea socanta dar demonstreaza ca poate exista si fara “celula de baza a societatii”.