Category Archives: Calatorii interioare

Cum ajungi sa urci treptele cu recunostinta

Astazi am fost la Borobudur, cel mai mare templu budist din lume. Construit in secolele Vlll-lX si situat in Indonezia, Java centrala, este una dintre cele mai importante atractii din Asia de sud-est. Cand am constatat ca am de urcat 150 de trepte si apoi de coborat pe acelasi drum mi s-a strans inima : inca ma gandeam daca “duce”genunchiul.

Dupa incidentul din Bhutan de anul trecut din  martie, cand am umblat 10 zile bandajata si cu genunchiul umflat de nu stiam cu ce sa ma mai imbrac, a urmat o intreaga poveste: medici, recomandare de operatie si incapatanarea mea de a pleca in Peru in loc de a ma interna in spital. Nu puteam sa pierd 3 saptamani cu samanii…. Acolo mi-a fost mai bine pentru ca am tinut infasurat piciorul in tot felul de plante si amestecuri si am dus la capat calatoria. M-am intors si stateam cu gheata dupa o simpla vizita la mall. A urmat kineto, Bown, gimnastica, lucru energetic si in august, in China-Yunnan, ziua strangeam din dinti ca sa urc 50 de trepte si sa merg cateva ore si seara urma la hotel impachetatul in foi de varza si gheata. Perioada asta a insemnat muulte lacrimi pentru ca nu puteam sa concep ca nu voi mai putea calatori ca pana acum. Calatoriile au contat foarte mult cand am luat decizia sa demisionez din randurile corporatistilor. Colac peste pupaza, managerul de la Eturia (agentia cu care calatoresc de cele maimulte ori) imi propune sa insotesc grupuri de turisti in locurile in care am fost si sa incercam sa aducem si partea de spiritualitate si dezvoltare personala in aceste calatorii : mai mult decat visasem , iar eu aveam probleme sa merg o ora pe jos!!!!  Iar lacrimi, nervi, frustrare, revolta, acceptare … Atunci am decis sa fac operatia la genunchi daca  asta ar  fi putut  fi o solutie. Norocul meu ca marii profesori doctori la care am fost aveau pareri diferite : pe acelasi RMN unul spunea ca e operatie de menisc, calalalt de cartilagiu. Si nu glumesc cand spun ca a fost mare noroc pentru ca trebuie sa fii disperat si sa nu ai solutie ca sa faci ce am facut eu in urmatoarele saptamani: am plecat in Peru pentru ca am visat ca acolo voi gasi un vindecator cu plante care ma va ajuta!  Si am luat hotararea in timp ce asteptam la stop! E pentru prima data cand am curajul sa spun asta public, pentru ca multi vor spune ca sunt cu capul. Si daca va spun ca in primele 3 zile acolo stateam ca proasta in hotel si nu stiam ce naiba caut de fapt ..:))). Si da, l-am gasit! Abia dupa prima saptamana de tratament am aflat ca , de fapt, a facut facultatea de medicina dar a ales sa lucreaze cu metode traditionale andine. A urmat alta calatorie in Peru si 3 saptamani de tratament. Pentru cine nu era pe blog atunci aveti povestea aici si aici si aici. A fost cea mai buna alegere pe care am facut-o!  Astazi m-am gandit cu fiecare treapta pe care o urcam cat de multe mi s-au intamplat in ultimul an si mi s-a umplut inima de recunostinta gandindu-ma cat de multi oameni pe care nu ii cunosteam m-au ajutat,  la prietenii care au fost langa mine si m-au incurajat  si la cat de important e sa-ti asculti instinctul oricat de fara logica ar parea (sau mai ales de aceea). Toata ziua am avut lacrimi de recunostinta pentru oameni, locuri, intamplari, Divinitate .Ce am trait in ultimul an mi-a confirmat inca o data ce spunea Einstein : “Există două moduri de a-ţi trăi viaţa: ca şi cum nu ar exista miracole sau ca şi cum totul ar fi un miracol.” E alegerea fiecaruia!

 

Daca vrei ca munca ta sa fie pretuita…

Daca vrei ca munca ta sa fie recunoscuta si bine platita invata sa apreciezi munca altuia si sa o recompensezi pe masura! Daca vanezi gratuitati si consideri ca munca altuia ti se cuvine nu te plange ca nu esti bine platit la job, ca unii iti trag teapa, ca nu beneficiezi pe deplin de ceea ce primesti sau ca celorlalti li se pare “piece of cake ” ce faci tu. Daca consideri ca altii trebuie sa faca munca patriotica pentru tine doar pentru ca au niste daruri de la Dumnezeu, gandeste-te ce dar ai tu si vezi in ce masura esti de acord  sa-l imparti gratuit cu ceilalti si cat timp esti de acord sa aloci pentru asta (nu te minti ca tu nu ai nici  un talent, macar ca stii sa gatesti sau sa faci curatenie, sunt sigura ca multi s-ar bucura de serviciile acestea gratuite). Daca vrei ca munca ta sa fie pretuita invata sa pretuiesti si sa respecti munca altuia si ai grija ca intre ce dai si ce primesti sa fie echilibru , altfel Universul va echilibra oricum lucrurile!

De ce nu m-am maritat

M-am saturat de femei care incearca sa ma convinga sa ma casatoresc! Nu stiu cum se face , dar cu cat e mai nefericita o femeie intr-un mariaj, cu atat e mai incrancenata sa convinga orice femeie nemaritata pe care o intalneste ca singura cale de implinire in viata e maritatul si copiii!

M-am saturat de intrebarea “de ce nu te mariti?” Uite, o sa va spun acum: de cinstita! Pentru ca pur si simplu nu pot sa intru in Biserica si sa promit ceva pentru restul vietii! Poate am fost mult  prea constienta tot timpul…sau foarte responsabila. Chiar si cand eram  indragostita de un barbat si imi doream sa fiu cu el nu am putut niciodata sa  jur in fata lui Dumnezeu ca asa va fi “pana moartea ne va desparti”. De unde Doamne iarta-ma sa stiu eu ce voi simti peste 10 ani, 20 de ani?! Evoluam tot timpul (de multe ori unul hais altul cea),  ne schimbam, traim diferit traumele sau bucuriile, cine suntem azi nu este acelasi lucru cu cine suntem maine. E mare lucru daca suntem constienti de emotiile noastre din prezent, cum as putea sti ce o sa simt peste niste ani? Nu stiu cum evoluez eu, nu stiu cum va evolua nici partenerul. Nu stiu ce voi simti in viitor si DA, pentru mine conteaza ce simt. Juramintele de la Biserica erau valabile pe vremea bunicilor, atunci cand motivele pentru care te casatoreai erau altele, cand aveai educatia necesara sa stai indiferent de ce se intampla in acea casnicie. Jurai sa stai la bine si la rau, indiferent cum era mariajul, indiferent cat de bine sau rau iti era. Mi se pare ca atunci erau asumate juramintele, oamenii promiteau sa stea si stateau. Acum multi divorteaza de cate ori dau de greu si probabil ca asa as face si eu pentru ca mi-e foarte clar ca nu as sta intr-o casnicie in care nu mi-ar fi bine. Si daca stiu asta de la inceput cum naiba sa ma duc si sa spun in Biserica “pana moartea ne va desparti”?  Da, nu ma marit pentru ca nu pot promite ceva pentru restul vietii cand e vorba de sentimentele mele! Si Da, sunt constienta de asta si asumata!

Felicitari celor care se pot angaja in relatii pentru toata viata si se pot uita in ochii unui om spunandu-i “te voi iubi pana moartea ne va desparti!” Eu pot promite doar pentru timpul prezent!

 

 

 

 

 

Cine e “cealalta”?

Astazi vorbeam cu un amic care tocmai s-a despartit de prietena lui si ma intreba de ce femeile, de cate ori le spui ca s-a terminat, ca vrei sa inchei relatia, te iau la intrebari “cine e cealalta?”, “cine ti-a luat mintile?”etc. M-a spus ca ar fi vrut sa discute macar acum , la sfarsit, ce nu a mers, unde au gresit, dar nu a fost posibil pentru ca prietena lui era convinsa ca “proasta aia” e vinovata.

Pentru ca e mai usor sa crezi ca exista o “cealalta”, pentru ca e reconfortant sa ai pe cine sa dai vina, e mai usor sa gasesti “dusmanul” in afara ta. Pentru ca e greu sa accepti ca ai pierdut in competitie cu tine insati, ca nu ai invatat inca sa construiesti o relatie, ca sunt lucruri pe care nu esti dispusa sa le auzi de la celalalt, ca nu ai stiut sa spui ce ai tu nevoie, ca nu e de ajuns mersul la sala si manichiura saptamanala pentru a creste o relatie. Pentru ca e greu sa accepti ca “cealalta” care iti saboteaza relatiile esti chiar tu.

Baia zeitelor -tratament cu plante in Peru, ep.lll

M-am trezit de la 5 dimineata ca sa ajung printre primii la clinica. Ploaie, ceata si 8 grade. Astazi sunt la a patra sedinta de tratament cu plante si nu  pot sa zic ca vad cine stie ce imbunatatiri, asa ca sunt cam mofluza. Vine Mariano, bine dispus ca de obicei si ma intreba cum sunt. Primul lucru pe care i-l spun e ca mi-e frig. Aici nimic nu e incalzit si ma mir cum oamenii astia sunt ok la 12 grade in casa. E adevarat ca nu stau ca mine dezbracati, masati si impachetati in plante…ude. Dupa ce ma “ia la mana” din cap pana in picioare imi spune ca azi e timpul pentru “baia zeitelor”, o baie cu o apa in care au fiert peste 50 de plante medicinale. Se numeste asa pentru ca in vechiul Egipt numai femeile din nobilime isi permiteau asa ceva. M-am strambat la inceput dar mi-am adus aminte de ce am venit aici asa ca am acceptat dar i-am spus lui Mariano ca vreau sa lucrez doar cu Edith si Indira, fetele lui. Mi-a zambit si mi-a zis ca intelege de ce, ca stie ca simt energia persoanelor cu care lucrez. Cu fetele ne-am placut de la inceput si de cate ori imi fac ele unele proceduri se simte diferit decat atunci cand lucrez cu alti angajati de aici.

Eee… si iata-ma pe mine zeita in fundul gol, la 12 grade, cum ma asez intr-o cadita de plastic cam ponosita si Edith si Indira imi toarna dintr-un cazan de vreo 15 l  o fiertura inchisa la culoare si ma freaca bine cu niste frunze. Imi spun sa multumesc plantelor si sa ma deschid astfel incat ele sa poata sa lucreze. Cred ca eram un pic crispata pentru ca nu era o situatie tocmai confortabila. Si deodata vine Alexa, fiica de 3 ani a Indirei care statuse cuminte pe scaun si incepe sa ma spele cu manutele ei si sa imi spuna :” las plantas son muy buenos”. Mi-a disparut orice incordare si m-am bucurat de baie si de tot momentul. Apoi m-au impachetat in paturi si am stat cam 20 de minute iar Alexa a stat cu mine. Mi-a lipit si o steluta pe frunte si mi-a zis ca sunt printesa :). Imediat dupa baia de plante am avut o stare de fericire de mi-au dat lacrimile, fara motiv. Am simtit cum tot corpul se relaxeaza si parca pluteam.

Alexa, desi are doar 3 ani,  se invarte toata ziua printre pacienti si se baga tot timpul sa maseze, sa impacheteze cu plante, stie toate procedurile. Zice ca ii plac plantele si cand o sa fie mare o sa fie ca bunicul Mariano. Mori de drag sa o vezi cu manutele alea mici cum pune pasta aia de plante pe picioarele batranilor!

Indira mi-a povestit ca aici femeile care nasc fac de 3 ori aceasta baie de plante  dupa care sunt impachetate strans in fase de bumbac pentru reasezarea oaselor dupa sarcina.

E asa de ciudat sa fii singura la mama naibii, sa ai o problema de sanatate si oamenii acestia pe care pana acum cateva saptamani nu ii cunosteam sa te faca sa te simti ca intr-o familie, in singuranta si sa ii simti ca se ocupa cu drag de tine chiar daca nici macar nu reusim sa comunicam in aceeasi limba! Pe langa tratamentul de vindecare cu plante, aceasta calatorie este si o experienta revelatoare despre oameni! Tot timpul descopar, in diferite colturi ale lumii, ca nu are nici o relevanta unde traiesc, daca sunt bogati sau saraci, educati sau nu:oamenii pot fi frumosi in orice conditii!

Aveti aici

ep.l http://omulpedrum.ro/2017/02/20/a-doua-sedinta-de-vindecare-cu-plante-peru/

ep. ll  http://omulpedrum.ro/2017/02/23/gasca-mi-a-stricat-feng-shui-ul-ep-ll-aventuri-in-peru/

 

A doua sedinta de vindecare cu plante-Peru

Am  fost pentru a doua oara la vindecatorul cu plante la tratament. Fiind duminica a venit special pentru mine, asa ca am putut sta mai mult de vorba timp de 2 ore cat a durat tratamentul. Cum nu vorbesc spaniola, probabil ca nu am inteles tot ce mi-a povestit, dar tot am ramas cu gura cascata. Mariano are in jur de 60 de ani, are un fel de clinica in care trateaza cu plante problemele care ar fi tratate in medicina clasica de catre un ortoped, poate si neurolog avand in vedere ca se ocupa si de probleme de coloana. De cand l-am intalnit am fost surprinsa ca un vindecator specializat in medicina andina (vindecator cu plante) stie asa de bine anatomie si denumirile muschilor, oaselor, etc. Acum am aflat ca a studiat medicina clasica si traditionala in Cuba. Vreo 10 ani pusi laolalta si 4 specializari. Apoi a fost voluntar ONU impreuna cu un grup de medici cubanezi in vreo 54 de tari si a salvat oameni cu picioare si maini rupte , cu bazinul fracturat, de multe ori folosind plantele. Imi spunea ca cei de acolo ii ziceau ca e nebun dar continuau sa vina la el. A invatat si medicina traditionala, a invatat de la samani. Dupa un timp s-a intors in tara lui pentru ca stie ca oamenii de aici au nevoie de el .

L-am vazut cum, cand pune mana pe pacient, inchide ochii se se lasa sa simta. Asa a facut si prima data cand l-am cunoscut si mi-a spus doar prin palpare ce nu reusisem sa aflu cu 4 RMN-uri. Mi-a povestit cum un doctor trebuie sa invete continuu, sa empatizeze cu pacientul si sa-i simta corpul pentru ca acesta spune singur care e problema. Medicina moderna pierde prin faptul ca medicul nu mai e conectat cu pacientul si diagnosticheaza doar prin aparate. Nu pot sa nu il cred avand in vedere ca eu am avut 2 propuneri de operatie de la ortopezi  (mari profesori doctori), uitandu-se doar pe RMN, fara sa ma atinga, cam 15 minute consultatia. Si culmea, unul zicea ca e de operat meniscul, altul cartilajul…nu am stiut pe care sa dau banii :)). Mariano povesteste asa de frumos despre plante si despre cum interactionam energetic cu ele, despre cum emotiile  negative blocheaza curgerea energiei in corp si plantele curata si vindeca. Dar doar daca le lasi, daca iti doresti sa te vindeci la toate nivelele.

Imi place ca atunci cand lucreaza, in timpul masajului iti explica ce gaseste, cum muschiul cutare care e contractat trage de osul cutare…

Nu va inchipuiti ca tratamentul arata ca la spa. Conditiile sunt destul de modeste. Nu e foarte placut sa stai dezbracata la 12, 13 grade in timpul masajului. Mai pun cate o patura…Apoi urmeaza masajul cu frunze de plante oparite. Am recunoscut doar frunzele de coca si eucalipt. Te umpli de o zeama maronie, ca atunci cand fierbi frunzele de nuc. Si desi sunt calde, in urmatoarele secunde dupa masaj iti clantane dintii de frig. Mie, ca se pare ca ei sunt obisnuiti.

Urmeaza impachetatul cu o pasta facuta din plante. Nu vreti sa stiti cum e avand in vedere ca deja mi-e frig de mor si mai vin si chestiile alea reci pe spate:) . Urmeaza un strat de tifon apoi unul de hartie de sac (nu, nu glumesc) dupa care te infasoara ca pe o mumie in niste bandaje si le coase cu ac si ata. Ca nu va inchipuiti ca au fase eleastice sau cine stie ce fase sterile.  Am aflat apoi ca fasele trebuie sa fie obligatoriu de bumbac, nu folosesc decat tesaturi naturale. Si stai asa cam o zi jumate, doua. Va dati seama ca hainele sunt de aruncat iar de dormit asa impachetat…Si fara dus, bineinteles.:))) Data trecuta cei de la hotel mi-au fiert 2 cazane de apa cu rozmarin din curte si asa m-am spalat cand mi-am scos bandajele. Si peste toate astea se pare ca interactiunea cu plantele scoate  la suprafata tot felul de emotii. In timpul tratamentului apar tristeti, lacrimi, deznadejdi, abandon. Mariano imi spune ca sunt emotiile blocate in incheieturi, in contracturile muschilor.

IMG_0322

Am invatat sa ma misc impachetata de la genunchi pana la gat. Noroc ca am bratele libere. Am invatat sa dorm impachetata in pietris pentru ca in clipa in care se usuca preparatul acela din plante se face ca un pietris. Am invatat sa stau intr-un loc (ca tot radeau prietenii de mine ca dupa vacantele mele ai avea nevoie de o vacanta) si sa ma las ajutata de oamenii necunoscuti din jur. Asta da lectie, a trebuit sa ajung intr-un orasel din Peru sa invat toate astea. E inutil sa va spun prin ce carusel de emotii trec…Usor? Nu , nici vorba! Am plans, am dat din picioare de nervi, imi vine sa ma urc pe pereti ca trebuie sa stau intr-un singur loc eu, care nici in Seychelle nu am putut sa stau mai mult de 4 zile:)).

Si e abia a doua sedinta…trag aer in piept si ma pregatesc pentru urmatoarele 2 saptamani. Aveti aici episodul lll.

P.s. Stiu ca pentru cei care nu stiu toata povestea si cum am ajuns aici e cam fara cap si coada dar am simtit sa impartasesc experianta de astazi . Stiam ca daca nu o fac acum nu o sa o mai fac peste cateva zile. Probabil ca la un moment dat povestesc si restul..

Iubirea ca o lesa

De cate ori esti in situatia “daca ma iubesti faci cum vreau eu ” -pleaca! Pleaca pentru ca iubirea nu inseamna o legatura intre doi oameni  disperati sa se tina unul de altul , unul care sa aiba nevoie sa se agate de  cineva  si celalalt care se valorizeaza prin faptul ca exista  unul mai slab decat el care sa aiba nevoie de ajutorul lui. Relatia clasica victima-salvator. Pleaca  pentru ca tocmai faptul ca  raspunzi acestei dependente inseamna ca nu il iubesti pe celalalt, ca e mai important pentru tine ca cineva sa  nu poata trai  fara tine decat sa  sa isi gaseasca propria putere interioara, sa descopere ca nu e chiar asa de slab ! Sau ramai, dar nu da vina pe iubire . Iubirea nu tine pe cineva , nu conditioneaza si nu cere , nu e o dependenta  intre doi oameni care au nevoie de ceva unul de la altul ci e o relatie intre doi oameni completi care ofera din prea plinul lor.ferplast-66-crop

 

Ceva de regretat?

Povesteam cu o doamna care trece printr-un divort. Motivul? Infidelitatea….a ei!! Da, nu numai barbatii insala! A fost o poveste scurta , intensa, care s-a terminat intre timp. S-a terminat povestea dar s-a terminat si mariajul pentru ca sotul a aflat si nu a putut sa treaca peste “incident”. Sigur, ii pare rau ca a ajuns la divort si se invinovateste…

.O intreb :”Iti pare rau ca ai trait aceasta poveste de dragoste?”

img_5478-crop

O vad cum i se aprind luminite in ochi si imi raspunde dintr-o suflare : “Nu, am trait emotii si sentimente despre care nu stiam ca exista. Simt ca mi-am umplut bateriile pentru restul vietii. Stiu ca nu s-ar fi putut sa fie pe termen lung si la intensitatea asta, nici macar nu sunt suparata ca s-a  terminat , sunt recunoscatoare ca s-a intamplat .  Mi-as fi dorit sa se fi intamplat inainte de casatorie. Cred ca a fost minunat numai ca nu a fost cand trebuia. E drept ca m-am casatorit la 25 de ani, nu am avut atat de mult timp sa experimentez…”

“Crezi ca ai fi putut trai asta la 24 de ani?”  (doamna are acum 36).

“A..nuu…emotional eram altfel atunci, posibil ca ar fi trecut pe langa mine…”

“Si atunci ce ai prefera : sa nu fi trait deloc aceasta experienta si sa iti fi continuat casatoria sau sa te bucuri de aceasta experienta cu pretul de a se duce naibii mariajul?”

Am vazut-o cum devine deodata foarte serioasa  si minute bune am avut impresia ca a uitat ca sunt si eu in camera apoi i-a inflorit un zambet pe fata si cateva lacrimi in colturile ochilor. S-a uita la mine linistita, luminoasa:

“Am impresia ca abia acum am inteles cat de importanta a fost aceasta relatie trecatoare in viata mea si cate constientizari mi-a adus. Stiu sigur ca eu acum sunt altfel decat inainte , mi-am descoperit aspecte ale mele pe care nu le stiam , am invatat ca traiam  fara sa simt tot ce as putea simti si stiu ca toate astea imi vor face viata mai frumoasa de acum inainte. Nu, nu imi pare rau si nu as fi facut altfel!”

M-a imbratisat, mi-a multumit si a plecat.  Dupa cateva minute am primit un mesaj :” Stiu ca stii cum e, MULTUMESC!”

 

Pe cine iubeste Dumnezeu?

De multe ori am auzit persoane care au trecut prin momente mai dificile , dupa ce s-a rezolvat cu bine, spunand  “Pe mine ma iubeste Dumnezeu!” sau “Nu stiu de ce ma iubeste asa de mult Dumnezeu!” Evident, alintandu-se si asteptand o confirmare din afara ca asa este, ca  si cum ar vrea sa se asigure ca sunt mai deosebiti decat altii, ca Dumnezeu ii iubeste pe ei mai mult decat pe altii, ca Dumnezeu ii iubeste intr-o zi mai mult decat in alta!

Daca Dumnezeu e in noi si noi suntem o parte din Dumnezeu pe cine iubeste Dumnezeu si cat? Dumnezeu ne iubeste tot timpul si fara masura dar noi ii simtim iubirea de cate ori noi ne iubim si in aceeasi masura  in care noi o facem!

dsc01775

Ce mai avem de dat jos?

Dupa moartea lui Gyuri Pascu am asistat la stigmatizarea (pentru a cata oara?) medicilor, asistentelor, ambulantei…Acum vad ca e facuta praf medicina alternativa tot pentru moartea lui Pascu: cica era adeptul nu stiu carui cult care nu ii permitea sa mearga la medic pentru ca facea tratamente cu energie. In primul rand informatiile vehiculate in media  mi se par de un amatorism de tot rasul, ca si acum cativa ani cand unii aberau despre Flacara violet dovedind ca au la fel de multe informatii despre subiect pe cate am au despre biologia moleculara. Eu am incercat terapii alternative pentru diverse probleme de sanatate dar absolut niciodata nu mi-a spus nimeni ca nu ar trebui sa mai merg la medic. Nu stiu daca cineva e vinovat sau nu de moartea lui Pascu si nu sunt in masura sa ma pronunt, ceea ce observ insa si ma dezamageste profund este graba cu care dam in tot ce intalnim in cale: medici, terapii alternative, artisti (aia vii ca atunci cand mor ne apuca regretul si respectul), orice. Jos medicii, jos medicina alternativa, jos guvernul, jos primarul, jos politicienii, jos profesorii, jos preotii! Insistenta asta de a da in tot , de a pune totul la pamant fara a te preocupa sa construiesti….Probabil cand tu esti jos simti nevoia sa pui totul la pamant poate asa ti se pare si tie ca esti un pic mai sus! Sigur, probleme sunt peste tot, e multa treaba de facut in toate domeniile dar ma intreb de ce sunt atat de multi cu barosul in mana sa darame si mai nimeni cu mistria sa construiasca…

peisaj

Nu vreau sa dau lectii nimanui, inteleg starea asta de a nega totul pentru ca si eu am fost acolo. Am trecut prin perioade in care imi facea placere sa contest totul si tocmai de aceea stiu ca aceasta atitudine are legatura cu problemele emotionale ale fiecaruia. Inteleg ca un om poate avea astfel de perioade in viata, important e sa le constientizeze si sa vindece ceea ce determina o astfel de atitudine. Sigur ca e greu cand presa si media  tot timpul fac tot ce pot sa ne asmuteasca impotriva a ceva, orice.. Un om poate avea o astfel de atitudine , dar cand un popor o tine asa ani de zile…  Poporul e facut din oameni si, desi multi s-au schimbat, probabil ca nu destui.