Category Archives: Calatorii interioare

Atunci cand “Aaaa… stiu, am citit!” te impiedica sa ajungi la “Aaaa… stiu, am trait!”

Am vazut ca in ultimul timp toata lumea stie dezvoltare personala . Pentru ca a citit. Pentru ca a fost la cateva prezentari, si chiar a vazut si cateva emisiuni pe teme de spiritualitate.  Si trebuie sa recunosc, la teorie multi  sunt buni: chiar au citit zeci de carti, au vazut documentare, au participat la conferinte. Stiu totul despre legea atractiei,  legea rezonantei, despre oglindirea comportamentului tau in relatii…Au facut chiar si 2, 3 meditatii cu ingeri, arhangheli. Si totusi…viata nu li se schimba! Tot singuri, tot in conflict cu sefii sau subalternii, tot lipsa banilor, tot conflicte cu parintii, copii, tot mari probleme de incredere in sine. Dupa care ajung la concluzia ca tot lucrul asta cu tine e o prostie, nu functioneaza. Si, in cazul lor, au dreptate! De ce nu functioneaza ?

  1. Pentru ca a citi si a te informa fara a pune in practica cele aflate echivaleaza cu a tot citi despre nutritie, despre diete,a merge la cursuri despre gatit sanatos si dietetic fara a-ti schimba modul de a manca. Esti  expert in ce trebuie, cand  trebuie, cat trebuie sa mananci ca sa slabesti, fara a tine cura de slabire. Tot amani momentul acela in care sa faci lucruri concrete pentru ca ai mai gasit ceva de citit. “A sti” devine mai important decat ” a face”.  Si nu mai ajungi niciodata sa ai experinta pentru ca tu stii. Ai citit intr-o carte si esti prea destept ca sa mai si experimentezi , pentru ca deja stii ce urmeaza… Experienta mea imi arata ca este mai greu de lucrat cu acesti oameni pentru ca ei stiu inainte de a incepe sedinta de consiliere si sunt nerabdatori sa iti explice si tie cate stiu…(cumva a crescut Ego-ul?). Autosuficienta nu e buna in nici un domeniu! Samanii spun ca, pentru a putea lucra cu un client, trebuie sa fii “in locul lui NU STIU”. Mi-a luat ceva timp sa inteleg cat de important este in lucrul cu oamenii sa stii, sa ai experienta , si sa abordezi fiecare caz cu deschiderea ca de data asta  poate  fi altceva decat stii tu.
  2. Pentru ca,  si in cazul in care se apuca de aplicat ce au invatat renunta dupa cateva saptamani. Pentru ca nu merge, pentru ca nu au obtinut rezultate! Ca sa revin la exemplu cu cura de slabire…daca ai citit luni, ani, despre nutritie si dupa o saptamana in care nu ai mancat dulciuri te plagi ca nu merge…si ca incerci de ani de zile…Te-ai informat ani de zile, “dieta” e doar de o saptamana!
  3. Fac dezvoltare personala pentru a obtine o relatie, bani, un alt job. Eu am fost intrebata de nenumarate ori cum am ajuns sa calatoresc. De cate ori am explicat ca in ultimii 8 ani am lucrat cu mine si , CA URMARE, mi-am schimbat jobul, relatia, starea de sanatate, starea financiara, starea psihica, au venit calatoriile etc..am fost intrebata cat trebuie sa faca dezvoltare personala ca sa obtina calatoriile sau o relatie. Eu am lucrat pentru ca nu imi era bine mie cu mine, pentru ca nu mai puteam, pentru ca plangeam fara motiv si intr-o zi am hotarat ca nu mai vreau sa traiesc asa. Am lucrat cu mine fara sa stiu ce ma asteapta, fara sa pretind o schimbare sau alta, un beneficiu sau altul.Si Slava Domnului, au venit mai multe decat as fi stiut eu sa cer !  Pentru ca atunci cand esti “varza” e putin probabil ca stii ce te-ar face fericit si multumit. Motivatia nu  este sa obtii un anumit lucru ci  faptul ca tu vrei sa fii mai mult decat esti in clipa asta, ca nu esti bine cu tine! Ce va veni apoi? Nu stii, dar sigur iti va fi bine, vei fi linistit, echilibrat, impacat cu ce esti!

Deci cititi, informati-va , dar nu uitati ca daca nu puneti in practica nu conteaza! Decat sa va dati mari cand iesiti cu prietenii la o terasa de cate lucruri cool stiti, ca tot e trend-ul cu dezvoltarea personala! 🙂

13417543_10153739569317057_3168269947366013546_n-crop

Protectie

 

 

foto - Copy - Copy (2)

Simte si nu cerceta!

De ce nu sunt oamenii fericiti? De cele mai multe ori pentru ca se straduiesc sa inteleaga de ce ar fi fericiti. Pentru ca le trebuie un motiv. De cate ori le da fericirea tarcoale mintea o opreste pentru ca ” nu putem sa fim fericiti asa…ca prostii”, ne trebuie o explicatie logica, spirituala, filozofica.  Am fost invatati ca lucrurile trebuie sa fie complicate, “importante”. Dupa ce ani de zile m-am luptat cu expresia “crede si nu cerceta” am inteles ca “cercetatul ” asta cateodata te face sa iti pierzi timpul , te tine din a simti.  Daca crezi si simti de multe ori intelegi  fara a cerceta. Deci: simte si nu cerceta!

IMG_0341-crop

Toate fricile…

IMG_0495Aud tot mai des, din ce in ce mai des in ultimul timp, “Am facut cursul x, terapia y si mi-am rezolvat TOATE fricile. Nu mai am nici o frica!” Nu pun la indoiala ca acele persoane chiar nu mai au nici o frica si nici faptul ca e bine sa avem cat mai putine frici, ca e bine sa te ocupi de aspectul asta si sa faci terapii de orice fel pentru a rezolva cat mai mult dintre ele. Dar TOATE? e posibil? e bine asa? Si   intreb asta pentru ca eu cred in  a aduce lucrurile in echilibru mai mult decat in a curata tot, a rezolva tot (aici am serioase indoieli ca ne iese daca ducem o viata normala si nu stam in varful muntelui in rugaciune si post). Eu cred cu putere ca ECHILIBRUL, de orice fel, duce la o calitate ridicata a vietii (fizice, emotionale, spirituale). Si mai cred ca, in cazul in care sunt in pericol, s-ar putea ca frica sa fie motorul care sa ma puna in miscare intr-o fractiune de secunda si sa ma apar (indiferent ca e vorba de o masina care nu acorda prioritate la o trecere de pietoni sau un hot ma ataca pe strada). Si va spun asta in conditiile in care , in ultimii ani am lucrat intens sa imi rezolv multe frici si, slava domnului, multe s-au si rezolvat. Dar TOATE….

Stiu ca o sa-mi sara multi in cap, e doar parerea si experinta mea si accept orice opinie contra argumentata.

Viata e nedreapta! Oare?

 

Sedinta de consiliere de astazi :

D. -Viata este nedreapta!

Eu -Si cum ar fi daca nu ar fi asa? Cum ar fi daca ai crede ca viata este dreapta?

D.  -Pai nu este asa! Am avut nenumarate exemple ca e nedreapta!

Eu -Ok, dar daca ai accepta asta ca ipoteza de lucru? Cum ar fi daca ai considera ca viata este dreapta?

D. -Pai ar insemna ca primesc ce merit!

Eu -Cum adica ce meriti?

D. -Adica primesc functie de ce fac si ce gandesc eu!

Eu -Si cum ar fi sa fie asa?

D. -Pai ar insemna ca as putea sa schimb ceva. Ca daca  m-as schimba eu  mi s-ar schimba si viata!

Eu -Si cum ti s-ar parea asta?

D. -Mult mai bine pentru ca inseamna ca exista solutii! Cel putin teoretic!

Eu -Si atunci ce facem cu “viata e nedreapta”?

D. -Ma gandesc sa verific…sa incerc sa vad cum ar fi daca as pleca de la ipoteza ca viata e dreapta si ca depinde de mine  sa primesc altceva…

Ma gandesc ca era o vreme cand si eu credeam ca viata e nedreapta…. Poti sa gasesti scuze sau solutii!

Valentina

P.S. I love my work!

IMG_0154

 

E planul tau?

Am fost invatati sa ne facem planuri. Imi aduc aminte de clasica intrebare de la interviurile de angajare (idioata dupa parerea mea si ineficienta daca tot o stia toata lumea si pregatea raspunsuri care sa dea bine) “Cum te vezi in urmatorii 5 ani?”.  Ma apucau nervii de cate ori o auzeam si, desi stiam exact ce trebuie sa raspund (slava Domnului, e plin de sfaturi pe Internet) ma manca undeva sa spun ca sunt deschisa la ce imi ofera viata pe langa ce am planificat eu. Atunci era mai mult o forma de rebeliune impotriva unei intrebari de care ma plictisisem, acum imi dau seama ca subconstientul meu stia el ce stia.

Traim dupa planuri bine structurate: liceu, facultate, cariera, casa, copil, masina. Toate planurile noastre personale deriva din maaaarele plan pe care nu stim cine l-a stabilit si ni l-a bagat pe gat. Cu timpul ajungem sa credem ca e planul nostru si orice liniuta nebifata e socotita un esec si naste frustrari si suferinta. Culmea este ca si cu toate bifate tot sunt multi oameni nefericiti. As putea spune cu atat mai nefericiti cu cat nici macar nu mai au speranta ca “se implinesc” daca fac x sau y din ce era planificat.

13405463_1634041100250169_1788851451_o

Cum naiba sa fii fericit daca nu stii ce ti-ai dori tu? Cum naiba sa fii fericit daca iti petreci viata indeplinind planuri pentru ca “sa fii in randul lumii”, pentru ca “asa face toata lumea”?

Ca sa il parafrazez pe  Nietzsche  care spunea ”Fă ce vrei, dar înainte, pune-te în rândul celor care știu ce vor!” as spune “Urmeaza un plan, dar asigura-te ca e planul tau!”

Afla ce vrei tu pentru tine, gaseste-ti drumul tau si abia apoi stabileste-ti pasii!  In acelasi timp fii deschis si permite-ti sa iti schimbi planul functie de ce iti ofera Universul. Pentru ca atunci cand iti asculti sufletul tot Universul te va ajuta si vei primi mai mult decat ai visat sau ai planificat. Pentru ca noi nu indraznim sa cerem si nici nu indraznim sa visam ca am putea primi  cat ni se da cand suntem pe drumul nostru.

Si atunci singurul meu plan este sa fiu cea mai buna versiune a mea!

 

Valentina cea prostuta

Astazi conduceam , aerul conditionat era pornit si  totusi ma treceau toate apele si imi luase foc fundul. Nu intelegeam ce se intampla pana cand mi-am dat seama ca pornisem, din gresala, incalzirea in scaune:).  In ultimele 2 zile am pierdut 2 fisiere la care am lucrat cateva ore si pe care nu le mai gaseam. Unul gasit cu ajutorul unui prieten, celalalt…de refacut.

Mi-e tare draga “Valentina cea prostuta” care apare din cand in cand! Are o candoare  de copil de te topeste si imi tine si egoul in frau pentru ca imi aminteste ca pe cat sunt de desteapta, pe atat de proasta pot fi! Plus ca imi aduce aminte sa fiu mult mai ingaduitoare si sa privesc cu umor  situatiile in care apar versiunile “prostute” la ceilalti.

DSC05751-crop-crop-crop

Toti avem ceea ce se Jung numea umbre (este ceea ce cuprinde toate aspectele personalitatii noastre pe care nu le stim ca fiind ale noastre, pentru ca ele nu sunt conforme cu imaginea pe care vrem sa o lasam celorlalti) si e bine sa le permitem sa iasa la lumina cateodata , sa le acceptam si sa vedem si ce ne aduc bun.  Daca le negam, ne rusinam de ele si le tinem inchise cu cheia s-ar putea sa dea cu usa de perete cand ne e lumea mai draga si sa ne intoarca viata cu fundul in sus.

Valentina cea desteapta

 

 

Decojire

Cateaodata iti vine sa decojesti omul de trup ca sa il vezi mai bine, ca sa il simti mai bine.Si apoi, speriat de atata frumusete si lumina te grabesti sa il impaturesti in trup, inapoi, pentru ca nu te asteptai sa il gasesti pe Dumnezeu acolo!IMG_8741

El este totul pentru mine!

De cate ori aud pe cineva spunand cu incantare povesti romantate de genul “El este totul pentru mine!” ma trec fiorii! De ce? Ca altcineva, oricine, sa poata fi TOTUL pentru tine e necesar ca tu sa fii nimic pentru tine! De cate ori cineva nu se iubeste, nu se pretuieste, nu se valorifica, are nevoie sa gaseasca pe altcineva in spatele caruia sa puna povara sensului vietii lui : iubit, copil….Si asta sub pretextul ca isi dedica viata celuilalt. Dar daca tu esti NIMIC pentru tine,  ce ai de daruit?DSC07553

Mi-as da si viata pentru copilul meu dar nu schimb nimic!

Multe dintre mamicile cu care lucrez imi spun “mi-as da si viata pentru copilul meu!” Intotdeauna le intreb “Dar esti gata sa-ti schimbi viata pentru copilul tau?” In cazul acesta raspunsurile sunt ezitante si aud tot felul de scuze, motive,argumente cum ca “nu asta e important pentru copil”. Majoritatea mamelor nu ar ezita sa-si dea viata pentru copiii lor dar nu accepta sa se schimbe, sa-si schimbe viata, sa iasa din zona de confort.  De unde ideea asta ca trebuie sa-ti sacrifici viata pentru odorul tau dar nu trebuie sa faci eforturi sa fii fericita pentru el? De ce o mama e gata sa-si sacrifice viata pentru puiul  ei dar nu e gata sa lucreze asupra relatiei cu tatal copilului? De ce in caz de divort, desi declara sus si tare ca ar face orice pentru copilul ei nu depune eforturi pentru a avea o relatie armonioasa cu fostul sot? Si asta chiar in cazurile in care isi dau seama ca cei mici au devenit agresivi sau  ca au probleme la scoala. Orgoliul si nevoia de razbunare, de platit polite , de multe ori e mai importanta! De ce nu face nimic atunci cand isi da seama ca certurile din casa afecteaza copilul ? Sau cand  tace si inghite mizeriile sotului, parintilor etc oferind astfel copilului un model de “taci si inghite”? Recent am lucrat cu o mamica suparata ca baietelul ei accepta sa fie umilit si imbrancit de  colegii de joaca fara sa realizeze ca cel mic copia comportamentul ei cu sotul si socrii.

IMG_7690

Sa vorbim de cazurile in care mama nu pune mana pe o carte dar ii reproseaza copilului ca nu citeste? Sau de mamele care le spun copiilor ca nu accepta minciuna si  copiii vad cum mama isi ia concediu medical desi nu e bolnava? Cazurile in care copiii au nevoie ca mamele sa-si dea viata pentru ei sunt, din fericire , foarte rare. In schimb, toti copiii au nevoie ca mamele sa fie pentru ei un model de cum sa-si faca viata frumoasa, cum sa fie fericiti. Copiii nu au nevoie sa va dati viata pentru ei dar si ei si voi aveti nevoie sa va sacrificati zona de confort si sa schimbati ce nu va place in viata voastra, astfel incat sa fiti modele pentru ei.