Tag Archives: casatorie

De ce nu m-am maritat

M-am saturat de femei care incearca sa ma convinga sa ma casatoresc! Nu stiu cum se face , dar cu cat e mai nefericita o femeie intr-un mariaj, cu atat e mai incrancenata sa convinga orice femeie nemaritata pe care o intalneste ca singura cale de implinire in viata e maritatul si copiii!

M-am saturat de intrebarea “de ce nu te mariti?” Uite, o sa va spun acum: de cinstita! Pentru ca pur si simplu nu pot sa intru in Biserica si sa promit ceva pentru restul vietii! Poate am fost mult  prea constienta tot timpul…sau foarte responsabila. Chiar si cand eram  indragostita de un barbat si imi doream sa fiu cu el nu am putut niciodata sa  jur in fata lui Dumnezeu ca asa va fi “pana moartea ne va desparti”. De unde Doamne iarta-ma sa stiu eu ce voi simti peste 10 ani, 20 de ani?! Evoluam tot timpul (de multe ori unul hais altul cea),  ne schimbam, traim diferit traumele sau bucuriile, cine suntem azi nu este acelasi lucru cu cine suntem maine. E mare lucru daca suntem constienti de emotiile noastre din prezent, cum as putea sti ce o sa simt peste niste ani? Nu stiu cum evoluez eu, nu stiu cum va evolua nici partenerul. Nu stiu ce voi simti in viitor si DA, pentru mine conteaza ce simt. Juramintele de la Biserica erau valabile pe vremea bunicilor, atunci cand motivele pentru care te casatoreai erau altele, cand aveai educatia necesara sa stai indiferent de ce se intampla in acea casnicie. Jurai sa stai la bine si la rau, indiferent cum era mariajul, indiferent cat de bine sau rau iti era. Mi se pare ca atunci erau asumate juramintele, oamenii promiteau sa stea si stateau. Acum multi divorteaza de cate ori dau de greu si probabil ca asa as face si eu pentru ca mi-e foarte clar ca nu as sta intr-o casnicie in care nu mi-ar fi bine. Si daca stiu asta de la inceput cum naiba sa ma duc si sa spun in Biserica “pana moartea ne va desparti”?  Da, nu ma marit pentru ca nu pot promite ceva pentru restul vietii cand e vorba de sentimentele mele! Si Da, sunt constienta de asta si asumata!

Felicitari celor care se pot angaja in relatii pentru toata viata si se pot uita in ochii unui om spunandu-i “te voi iubi pana moartea ne va desparti!” Eu pot promite doar pentru timpul prezent!

 

 

 

 

 

Mosuo – societatea matriarhala care nu a auzit de casatorie dar se bucura din plin de relatiile sexuale bazate pe sentimente

In sud-vestul Chinei, la granita dintre provinciile Yunnan si Sichuan , in jurul lacului Lugu  (2700 m) traieste un grup etnic care  numara in jur de 40.000 de persoane –Mosuo. Este o societate veche cam de 1600 de ani in care inca functioneaza matriarhatul (familiile se constituie pe linie materna) si care  este cunoscuta mai ales pentru obiceiurile sexuale  considerate exotice de catre societatea occidentala.

Aici nu exista conceptul de casatorie,  asa cum il intelegem noi. Exista doar ceea ce se cheama “walking marriages” (zou-hun  in chineza), sau relatii de vizitare. Cand un barbat este atras de o femeie, daca aceasta ii da permisiunea, incepe sa o viziteze discret. Seara barbatul se duce in vizita la femeie, ramane peste noapte iar dimineata devreme se intoarce la famila lui. Partenerii nu locuiesc niciodata in aceeasi casa, fiecare locuieste si are responsabilitati in familia lui constituita pe linie materna. Legaturile se bazeaza exclusiv pe sentimentele partenerilor (ce exotic!) si doi oameni sunt intr-o relatie doar atat timp cat au sentimente unul pentru celalalt. O femeie poate avea mai multi iubiti in acelasi timp, relatiile sunt foarte discrete si pot deveni publice odata cu aparitia unui copil, dar partenerii vor locui in continuare separat. Copiii rezultati din relatie raman intotdeauna in famila mamei si sunt responsabilitatea acesteia in timp ce barbatul este responsabil si contribuie la cresterea copiilor din familia lui (copiii surorilor, matusilor). In limba lor nu exista cuvinte pentru “tata” si  “sot” si au  propria lor religie-Daba.

4657048-3x2-700x467

Femeile sunt capul familiei,  iau decizii, se ocupa sa asigure un venit in casa, au propietati, sunt responsabile de cresterea tuturor copiilor din familie. Barbatii vaneaza, pescuiesc, scriu poezii, cresc copiii matusilor si surorilor si viziteaza discret vecinele la ceas de seara.

Venind din “lumea civilizata”(in vine din ce in ce mai des sa pun doua randuri de ghilimele:)) o astfel  de societate poate parea socanta dar demonstreaza ca poate exista si fara “celula de baza a societatii”.

 

Ceva de regretat?

Povesteam cu o doamna care trece printr-un divort. Motivul? Infidelitatea….a ei!! Da, nu numai barbatii insala! A fost o poveste scurta , intensa, care s-a terminat intre timp. S-a terminat povestea dar s-a terminat si mariajul pentru ca sotul a aflat si nu a putut sa treaca peste “incident”. Sigur, ii pare rau ca a ajuns la divort si se invinovateste…

.O intreb :”Iti pare rau ca ai trait aceasta poveste de dragoste?”

img_5478-crop

O vad cum i se aprind luminite in ochi si imi raspunde dintr-o suflare : “Nu, am trait emotii si sentimente despre care nu stiam ca exista. Simt ca mi-am umplut bateriile pentru restul vietii. Stiu ca nu s-ar fi putut sa fie pe termen lung si la intensitatea asta, nici macar nu sunt suparata ca s-a  terminat , sunt recunoscatoare ca s-a intamplat .  Mi-as fi dorit sa se fi intamplat inainte de casatorie. Cred ca a fost minunat numai ca nu a fost cand trebuia. E drept ca m-am casatorit la 25 de ani, nu am avut atat de mult timp sa experimentez…”

“Crezi ca ai fi putut trai asta la 24 de ani?”  (doamna are acum 36).

“A..nuu…emotional eram altfel atunci, posibil ca ar fi trecut pe langa mine…”

“Si atunci ce ai prefera : sa nu fi trait deloc aceasta experienta si sa iti fi continuat casatoria sau sa te bucuri de aceasta experienta cu pretul de a se duce naibii mariajul?”

Am vazut-o cum devine deodata foarte serioasa  si minute bune am avut impresia ca a uitat ca sunt si eu in camera apoi i-a inflorit un zambet pe fata si cateva lacrimi in colturile ochilor. S-a uita la mine linistita, luminoasa:

“Am impresia ca abia acum am inteles cat de importanta a fost aceasta relatie trecatoare in viata mea si cate constientizari mi-a adus. Stiu sigur ca eu acum sunt altfel decat inainte , mi-am descoperit aspecte ale mele pe care nu le stiam , am invatat ca traiam  fara sa simt tot ce as putea simti si stiu ca toate astea imi vor face viata mai frumoasa de acum inainte. Nu, nu imi pare rau si nu as fi facut altfel!”

M-a imbratisat, mi-a multumit si a plecat.  Dupa cateva minute am primit un mesaj :” Stiu ca stii cum e, MULTUMESC!”

 

Certificatul de casatorie-doar o hartie?

Tot timpul aud in jurul meu” Certificatul de casatorie e doar o hartie, nu e important, nu o hartie ne tine impreuna!” O.K.! Daca e “ doar o hartie “ de ce fugim de ea  (cu mine in frunte, recunosc)? Sau de ce ne agatam de ea, o multime de femei fiind disperate sa bifeze maritatul (sorry, dar barbati disperati sa se casatoresca nu prea am intalnit).

Am intalnit si cazuri in care, desi despartiti de luni sau ani de zile ,sotii ezitau sa divorteze legal deoarece “aceea hartie nu conteaza oricum”. La intrebarea mea “Pai daca nu conteaza de ce nu o faceti?”am primit raspunsuri de genul “nu am avut timp” (5 ani?!!) ,” nu am avut bani”….Sa va spun si despre cazuri in care fostii soti , desi divortati , locuiesc impreuna si se impaca mai bine decat cand ii lega “hartia neimportanta”? Sau despre cupluri care dupa ce au stat ani de zile impreuna divorteza la cateva luni dupa casatorie? Sunt sigura ca toti am vazut in jurul nostru astfel de situatii si totusi continuam sa afirmam ca “e doar o hartie”!

IMG_4289 1

Eu cred ca acea hartie e al naibii de importanta ! De ce? Pentru ca eventualitatea semnarii unei astfel de hartii te obliga sa iti analizezi relatia si sa  te analizezi pe tine. Stii ce vrei? Vrei sa iti asumi responsabilitati?  Mai vrei sa continui relatia in care stateai din comoditate de ani de zile sau e momentul sa pleci? Te zgaltie si te trezeste (cred ca stim cu toti cazuri in care s-a rupt relatia in situatia in care unul din parteneri a insistat cu casatoria)!Sau poate pur si simplu ai o problema cu asumarea angajamentelor pe termen lung!

Si in cazul despartirilor “ in fapt” pastrarea  relatiei pe hartie ascunde  teama de asumare a unei casnicii esuate, dorinta de a mai avea  o usa deschisa “just in case”, pastrarea aparentelor “de dragul copiilor, sa nu se stie la scoala” …. si revenim la lipsa asumarii propriilor fapte si a propriilor sentimente.

Dupa semnarea amaratului asta de certificat se schimba comportamente, se ridica pretentii, se neglijeaza sensibilitati, se renunta la eforturi… Si nu recunoastem nimic, se intampla altora nu noua, pentru noi e doar o hartie!

 

Nu pledez pentru casatorie nici pentru respingerea acesteia! Pledez doar pentru a trai asumat, constient si a nu ne mai ascunde pe dupa visin . Fiecare are dreptul sa traiasca casatorit, necasatorit sau cum ii vine dar este important sa stie  de ce ia o decizie sau alta si sa si-o asume. Avem dreptul sa ne fie frica sa intram in contracte pe viata,  avem dreptul sa ne fie frica de responsabilitati, avem dreptul sa ne fie frica de singuratate, avem dreptul sa ne fie frica de esecuri…..si avem optiunea sa lucram sa schimbam toate aceste lucruri la noi ….sau nu! Important e sa stim cine suntem sa nu ne mai ascundem dupa masti sau fraze-stereotip si sa ne acceptam asa cum suntem!