In 2016 am ajuns in Bhutan – Regatul fericirii.

Bhutanul e o tara muntoasa si profund religioasa (budista) .Ce legatura are una cu alta?

Pai pe acolo mai tot timpul ai de urcat pe undeva. Si din camera hotelului la restaurant, ca sa iei breakfastul, trebuie sa fie macar 10, 20…50 de trepte, asta daca nu urci vreo coasta de deal. In prima zi am urcat la Tiger Nest, un drum de 6,7 ore dus-intors, asa ca mi-a plesnit meniscul de la inceput. Cand stii ca mai ai 10 zile pe acolo si umbli cu piciorul umflat si impachetat, faci tot ce poti sa iti salvezi vacanta.

 

Epuizasem varianta cu farmacia si pe cea cu genunchiul impachetat in foi de varza, asa ca am  trecut si la leacuri traditionalo- religioase. Am fost la un astrolog local  care mi-a spus ca e un an foarte prost sa umblu peste paduri si peste campii ( traducere din bhutaneza- an prost pentru calatorii) . Ghinion! Prea tarziu, umblam cu piciorul  neindoit de cateva zile!

Daca de prevenit nu mai aveam ce, am intrebat de ceva  leacuri traditionale, ca farmacia nu ma ajutase prea mult. Asa am ajuns sa dorm doar in tricou galben cu dragon pe el ( te pui cu feng – shui ul?).  Am inteles ca echilibra ceva energii, nu stiu exact ce, dar la cum ma deplasam eu nu putea sa imi strice niste echilibru in plus!

Apoi m-am dus pe un varf de munte (in situatia mea s-a acceptat si un delusor) unde am intins traditionalele steaguri de rugaciune buthaneze. De sute de ani buthanezii agata steguri colorate in varfuri de munte, la trecerile peste ape, langa temple si stupe sau pe acoperisurile caselor. Puse in bataia vanturilor, acestea imprastie peste munti si vai si duc pana la ceruri rugaciunile oamenilor. Sunt in cinci culori (spre deosebire de cele din Nepal care au sase ): rosu, galben, verde, alb, albastru si fiecare culoare reprezinta unul dintre elementele foc, pamant, aer, apa, cer. Pastrarea echilibrului si armoniei cu aceste forte ale naturii aduce pace, fericire si sanatate si in vietile locuitorilor.

Pai puteam eu sa zic nu la asa un ritual? Asa ca impreuna cu ghidul si soferul, pe o lapovita aparuta din senin, iaca cum atarn eu stegulete prin pomisori! Nu stiu daca toti buthanezii sunt asa veseli precum ghidul si soferul meu, dar tot ce am facut acolo am facut zambind si glumind, cred ca a fost betesugul cel mai luat la misto din viata mea. Nu apucam sa ma plang de vreo durere ca imediat cineva zicea ceva legat de marea mea suferinta si radeam cu totii.

Da sa nu credeti ca am terminat cu descantatul! Am mai facut o ceremonie in care am aruncat pe o apa curgatoare niste forme facute din apa si faina sa se duca “bad energy”.

Eu nu stiu ce efect au avut toate astea asupra ghenunchiului meu busit ca am ajuns in tara aproape intr-un picior, dar au fost 10 zile in care am ras si am fost atat de fericita cum nu mi se intamplase nici cand eram bine, sanatoasa! Si atunci da, pot sa spun ca leacurile astea traditionale au ca efect fericirea si da,  Bhutan e Regatul Fericirii!

Puteti citi mai multe despre Bhutan aici, aici si aici.