In Isfahan am vizitat superba Moschee Imam Mosque  (cunoscuta ca Shah Mosque inainte de Revolutia din 1979), parte a complexului Naqsh-e Jahan Square -Patrimoniul Unesco. Moscheea a fost contruita  intre 1611-1629 prin decizia lui Shah Abbas.

Am fost in Iran cu cativa prieteni, vizitam cunoscuta moschee din Isfahan si dupa ce ghida noastra ne vorbise despre moschee si despre istoria ei, faceam poze prin curte. La un moment dat am vazut un Molla ( persoana religioasa care preda  teologia iaslamica si legile si regulile religioase) pe o bancuta si in jurul lui erau alte bancute libere si un panou mare pe care scria ” Free Friendly talks” (discutii prietenoase). De aia e bine sa ai ghid intr-o tara straina, asa ca am intrebat-o pe a noastra care e rostul omului acolo si ce inseamna acele discutii prietenesti, Ghida noastra ne-a explicat ca Molla (aceasta este denumirea pupulara dar se mai numeste si Rohani sau Akhond) este acolo  pentru a raspunde localnicilor si turistilor  la orice intrebare cu privire la religia islamica si regulile religioase.

Am intrebat, vorba reclamei, daca pot sa intreb “orisice, orisice”. Mi-a spus ca da, nu  exista subiecte tabu. Si cum eu aveam o intrebare de cand  ma hotarasem sa vin in Iran…

Se stie ca din clipa in care avionul aterizeaza pe teritoriul Iranului, toate femeile, localnice sau turiste , trebuie sa isi acopere parul cu o esarfa. Nu fusesem foarte incantata de idee, dar daca te duci la Roma te porti ca romanii, asa ca am zis si eu “daca-i musai, cu placere!” Deci esarfa pe cap, mainile acoperite pana peste cot si bluza sa acopere soldurile.

De respectat am respectat regulile, dar eu sunt precum copiii, mie sa imi spui si de ce. Si iata ca se ivise ocazia sa intreb “persoana autorizata”.

Ne-am indreptat spre bancutele frumos asezate si Molla ne-a primit foarte amabil si intr-o engleza foarte buna, ne-a invitat sa ne asezam. Mai intai a rugat un barbat tanar care statea pe langa el sa ne aduca niste dulciuri traditionale si un pahar de apa sau ceai. Nu stiu cine era tanarul acela si ce cauta acolo in afara de faptul ca te indemna sa pacatuiesti cu gandul in Sfanta Moschee. Ca arata asa cum arata majoritatea iranienilor…Dar sper ca daca sunt crestina sa nu se numere si pacatele, cu  gandul,  de la moschee!

Dupa ce ne-am indulcit cu prajiturile ne-a intrebat, cu o voce foarte calma si blanda, ce dorim sa stim. Nu am asteptat sa ma invite a doua oara si i-am spus ca as dori sa aflu care este rostul obligativitatii purtarii esarfei pe cap, spunandu-i si ca noua ne este destul de greu sa ne conformam. Si Molla ne-a explicat:

“Cand femeia iese din casa, iese pentru a merge sa munceasca, sa invete, sa se intalneasca cu prietenii, deci pentru viata sociala. Pentru partea sociala a vietii este suficient sa isi arata fata, mainile si picioarele de la genunchi in jos. Cand femeia sta in casa, cu rudele si familia (parinti, frati, veri, cumnati)  isi poate descoperi parul, dar ramane imbracata decent, cu bratele si coapsele acoperite. Intreaga frumusete este doar pentru sotul ei,  barbatul iubit, pentru relatia de cuplu. Este ceva pretios ce femeia isi doreste sa imparta doar cu sotul ei. Care este motivul pentru care o femeie ar vrea sa imparta frumusetea ei cu toata lumea?

In Islam, faptul ca o femeie e acoperita in societate (la serviciu de exemplu) le reaminteste barbatilor din jurul ei ca ea este acolo pentru a munci, nu pentru “alte lucruri”. Pentru “alte lucruri” barbatul trebuie sa isi aminteasca ca trebuie sa mearga acasa.

Pe de alta parte, cand sotul este la munca, femeia sta mai linistita stiind ca in jurul sotului ei nu sunt tot felul de “distrageri”. Plus ca asa se pastreaza treaza dorinta barbatului.

Aceaste reguli sunt facute pentru a proteja viata de familie si intimitatea cuplurilor si pentru a nu expune femeile la  riscuri de violente si hartuiri sexuale. Asta este filozofia islamica din spatele rigorilor vestimentare din Iran.”

Nu sariti pe mine, asta este ce a spus Molla cuvant cu cuvant (am inregistrat discutia).

Am multumit, ne-am luat ramas bun si am plecat mai departe. Trebuie sa recunosc ca m-a pus pe ganduri discutia. Cel putin ca teorie, nu pot sa spun ca mi-a displacut.

Acum sa va spun despre experienta personala cu esarfa pe cap si imbracata “regulamentar”. La inceput nu mi-a placut dar m-am obisnuit repede, mai ales ca avusesem grija sa am esarfe colorate si asortate cu restul. In spatiile private  (restaurante, hoteluri private) poti sa iti dai jos esarfa fara nici o problema. La un moment dat, cam dupa o saptamana de Iran, eram intr-un restaurant si patronul, stiind ca turistele se obisnuiesc greu cu easarfa pe cap non stop, ne-a spus ca acolo nu e obligatoriu sa stam cu capul acoperit. In prima secunda si eu si prietena mea ne-am bucurat si ne-am dat jos esarfele dar parca nu eram in largul nostru.  Ne tot fataiam pe scaune pana cand ea a  zis : “Auzi fata, eu imi pun asta la loc pe cap ca ma simt prost, parca sunt dezbracata!” “Si eu!” Asa ca ne-am acoperit la loc..:)

Despre iranience pot sa va spun ca sunt foarte frumoase, dichisite, parfumate, fardate, multe au interventii chirurgicale estetice  si poarta foarte elegant esarfele, in varful capului , descoperind o mare parte din par. Sigur, sunt si unele care se imbrobodesc, probabil persoanele foarte religiose.

Una peste alta, mi-a placut sa fiu imbracata dupa regulile lor . Sigur, nu mi-a placea sa se prelungeasca regula si acasa si sa fie impusa dar asta e partea minunata a calatoriilor, ca poti avea tot felul de experiente. Asa ca va indemn sa calatoriti cat de mult puteti si sa respectati intotdeauna obiceiurile si traditiile localnicilor si sa o faceti cu bucurie!  E o forma de respect pentru locul in care va duceti si oamenii de acolo dar si o experienta pentru voi!