Am vazut de nu  stiu cate ori femei incantate, fericite, in al 9-lea cer ca le-a spus nu stiu ce ghicitoare, astroloaga sau mai stiu eu cine ca barbatul pe care l-au intalnit este “soarta lor”. Se duc cu capul inainte, nu mai tin cont de nici o parere, nici o avertizare (si vorbesc de cele interioare, ale lor), nici macar de faptele evidente ale “sufletului pereche”. Ca sa nu mai zic ca si ghicitoarea aia o fi gresit…Inchid ochii la orice pentru ca nu vor sa vada nimic care, Doamne fereste, le-ar strica povestea!

Pe cele care vin cu “mi-a zis X ca e soarta mea” le intreb daca li s-a spus si ca o sa  aiba o relatie fericita, ca o sa le fie bine. Pana acum nu am intalnit nici macar una care sa imi zica ca a pus  intrebarea asta. Ideea de a-si intalni “destinul” se pare ca este atat de excitanta incat nici macar nu se intreaba ce inseamna sa-ti intalnesti destinul. De unde ideea ca asta inseamna ca totul o sa fie lapte si miere?  Sigur, o relatie este cea care te forteaza sa vezi la tine tot ce nu iti place, sa inveti sa pui limite si sa le respecti pe ale altora, sa daruiesti fara sa astepti ceva in schimb, sa nu ai asteptari de la celalalt, sa il accepti asa cum este fara sa incerci sa il schimbi. Si da, daca nu inveti  de buna voie si constient, forta aia supranaturala pe care o numim noi soarta te va duce intr-un context in care vei fi nevoit sa inveti toate astea. Daca experienta asta vrem  sa fie o relatie, vom intalni acel partener care sa ne creeze toate conditiile pentru a invata, pentru ca evolutia face parte din destinul nostru. Daca entuziasmul este cauzat de faptul ca avem ocazia de a ne cunoaste in cadrul unei relatii, de a evolua, este justificat. Daca speram sa fie totul numai lapte si miere …